Romania si America

14 August 2012 Nota: In ciclul de analize privind influentele straine asupra politicilor din intregul spatiu romanesc, poate fi citit si articolul „Romania nu este datoare„ Ca observator de la distanta al realitatilor politice romanesti, dar extrem de implicat afectiv, sunt ingrijorat de amploare luptei politice de la Bucuresti in care sunt atrase institutii ale statului dar si diversi factori externi care, functie de informatiile primite sau de afiliatia politica, incearca sa intervina unilateral in problemele cu care se confrunta societatea romaneasca. Si este grav ca asemenea interventii externe total lipsite de echidistanta, reusesc sa creeze un sentiment de frustrare la nivelul unei populatii de peste 20 de milioane de romani. Prin partizanatul lor, in contradictie vizibila cu vointa majoritatii populatiei, fortele externe accentueaza procesul dezbinarii si creeaza sentimentul general ca au ca scop controlul Romaniei prin slabirea coeziunii natiunii romane. Semnalele cu care a venit la Bucuresti Philip Gordon, trimisul Departamentului de Stat sunt aceleasi cu ale Angelei Merkel, cancelarul Germaniei, cu ale lui Jose Barroso, presedintele Consiliului Europei si cu ale altor cativa comisari ai UE: „Lasati-l in pace pe Basescu, chiar daca votul populatiei este covarsitor impotriva sa! El este guvernantul nostru preferat si nu renuntam la el.„ Adoptand o asemenea atitudine, se pare ca actuala Administratie americana uita, sau nu mai considera actuale, cuvintele unuia dintre parintii fondatori ai natiunii americane si principalul autor al Declaratiei de Independenta, Thomas Jefferson: „Guvernele exista pentru interesul guvernatilor, nu al guvernantilor.” Ambasadorul la Bucuresti al tarii mele, America, care se presupune a fi un bun cunoscator al realitatilor din patria mea, Romania, se dovedeste a fi amnezic, sau poate chiar nu cunoaste spusele lui Jefferson, atata timp cat prin pozitia sa publica pare sa sustina deschis un presedinte repudiat de peste 85% din votantii romani la recentul referendum, chiar daca acestuia i s-ar sugera o demisie „onorabila”. Domnul ambasador Mark Gitenstein care, constient sau inconstient sustine un guvernant impotriva guvernatilor, transmite Departamentului de Stat semnale distorsionate despre „persecutarea” presedintelui suspendat sau despre “presiuni” asupra unei Curti Constitutionale si asa destul de confuza si extrem de partizana in adoptarea deciziilor, dar care nu este impiedicata prin nimic de nicio institutie a statului sa-si desfasoare activitatea. Mai mult, domnia sa ignora cu seninatate actiunile desfasurate sub conducerea procurorului general Codruta Kovesi si ale procurorului sef DNA, Daniel Morar, care introduc un sistem de teroare politica pentru apararea lui Traian Basescu, sistem care seamana din ce in ce mai mult cu cel al presedintelui Hugo Chavez al Venezuelei, dusman declarat al Statelor Unite. Rezultate din informatiile si rapoartele, cel putin lipsite de profesionalism, transmise de ambasadorul american de la Bucuresti, amenintarile voalate ale domnului Gordon asupra viitorului relatiilor romano-americane, nu sunt de loc indicate deoarece o asemenea politica de intimidare si santaj poate duce la o tensionare artificiala a relatiilor cu tara care era considerata cel mai de nadejde aliat american in Europa, in perioada in care Romania era admisa in NATO. Este adevarat ca atunci, la Casa Alba se afla o Administratie republicana care considera ca Statele Unite trebuie sa fie extrem de prezente si active in aceasta regiune aflata la granita confluentelor de interese geostrategice cu Rusia si care recunostea interesul major al Romaniei pentru Basarabia si pentru romanii basarabeni. Este extrem de grav ca Departamentul de Stat si Administratia Obama sunt dezinformate si prost sfatuite de propriul ambasador de la Bucuresti, dar devine cel putin curioasa inertia vinovata a ambasadorului Romaniei la Washington, domnul Adrian Vierita, care lasa sa planeze asupra Romaniei spectrul unei tari neguvernabile, a unei tari in care nici macar aliatii americani nu mai pot avea incredere, in care domneste haosul datorita unei „lovituri de stat”, in care lupta pe viata si pe moarte intre presedinte si primul ministru creeaza spectrul unui nou Ciad, chiar in inima Europei. De altfel doamna Monica Macovei a inceput sa agite, in mod absolut iresponsabil, ideea unui razboi civil in Romania. Acesta sa fie rolul unui ambasador la cea mai importanta reprezentanta diplomatica din lume, adica acolo unde se discuta si se decid cele mai multe dintre problemele mondiale? Venit la conducerea Externelor, Titus Corlatean, un diplomat cu vasta experienta internationala, si-a propus ca obiective prioritare pentru politica externa a Romaniei imbunatatirea si extinderea relatiilor cu Statele Unite si cu Basarabia, in paralel cu ameliorarea imaginii si credibilitatii Romaniei afectate de inconstienta si aberanta politica de denigrare internationala a institutiilor statului roman comisa de personaje malefice, cum ar fi aceasta Monica Macovei. As aminti noului Ministru de Externe ca Romania a avut la Washington un excelent ambasador artizanul punerii tarii sub umbrela protectoare a NATO, prin aceasta fiind indepartat pentru totdeauna pericolul amenintarii Kreminului. De aceea, consider ca noul drum al diplomatiei romanesti pentru imbunatatirea relatiilor cu Statele Unite, lasat in paragina timp de 8 ani, trebuie sa inceapa cu inlocuirea actualului ambasador mai putin competent sau poate lipsit de experienta, cu fostul ambasador al Romaniei in Statele Unite, Mircea Geoana. Cand este vorba de interesele nationale, asupra oricaror dispute personale sau disensiuni politice interne, trebuie sa prevaleze competenta dovedita prin fapte. Doar asa, Romania isi va putea recapata vizibilitatea si credibilitatea in relatiile cu Statele Unite, mai ales in aceasta perioada, in care politica americana se afla la rascrucea unor alegeri prezidentiale. Nu trebuie uitat ca diplomatia romaneasca are datoria de a promova interesele nationale ale Romaniei, nu de a apara pe plan extern, inclusiv prin tacere, un individ sau interesele unui partid politic.