Biserica si Politicul

14 Noiembrie 2012 Politicul atacă Biserica Zilele trecute, la Misiunea Greco-Catolică românească din Tustin aflată în Sudul Californiei, a fost invitat cu mare pompa un „oaspete de seamă”, în persoana europarlamentarului Monica Macovei pentru a ține, dupa slujbă, o cuvântare. Invitația publică, cu o prezentare elogioasă din partea preotului Chris Terheș, adusă doamnei Monica Macovei, nu este o invitație la întâlnirea cu Dumnezeu în Casa Domnului, ci este o invitație la întâlnirea cu un om politic, deci la un miting politic în Casa Domnului. În acest fel, doamna Macovei, capătă simbolistica unui prooroc rugat să împărtășească adevărul oamenilor, nu prin prisma învățăturii creștine, nici prin prisma intereselor neamului românesc lăsat de Dumnezeu, ci prin prisma intereselor de partid. Oricine este acceptat și, mai ales, dorit să intre cu umilință în Biserică. Dar este de neconceput ca un preot, ca lider spiritual, slujitor al lui Dumnezeu, să considere că invitarea și prezența unui politician este o onoare pentru Biserica lui Dumnezeu. Nu-i asta o adevarată blasfemie, la care recurge atât preotul, cât și politicianul care-și asumă acest rol, precum și partidul care-l trimite sau care acceptă o asemenea situație? Umilința, principiu de bază al Bisericii creștine, este umbrit de închinarea de însăși slujitorul lui Dumnezeu unui „Idol Funcție„. Cum mai poate un astfel de lăcaș de cult să ne mai apropie de Dumnezeu, dacă se transformă în centru de prozelitism politic și de prezentare a unor profeți falși? Slujitorii Domnului, pentru o fărâmă de glorie pământească, se închină „Idolului Funcție”, uitând însăși spusele Domnului Isus: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu„. Sau, poate ei nu înțeleg acest sens adânc, prin care însuși Isus Cristos face distincție netă între „administrația pamântească” și „Împărăția lui Dumnezeu”. „Cazul Tustin” al Bisericii Greco-Catolice nu-i singular. În campania trecută, Mircea Lubanovici un candidat, al aceluiași partid PDL care-și caută susținerea în diasporă prin „onorarea” lăcașurilor de cult dedicate lui Dumnezeu, a avut susținerea Bisericii Penticostale. Extrapolând, oare nu s-ar putea spune că, slujind PDL-ul, amândouă aceste Biserici creștine, sau cel puțin preoții lor, se închină unui nou Dumnezeu? Calea greșită pe care unele Biserici o iau prin implicarea în promovarea diverselor forme de partizanat politic, mai ales în campaniile electorale, nu poate conduce decât la adâncirea dezbinării neamului, la învrăjbirea dintre oameni. Biserica românilor, indiferent de denominație, trebuie să-i unească pe români, nu să-i dezbine. Biserica românilor trebuie să fie legătura românilor cu Dumnezeu pentru propașirea Neamului românesc, așa cum a fost lăsat de Dumnezeu. Acesta este rolul pe care și-l asumă Biserica Ortodoxă Română și, pe această linie, Arhiepiscopia Clujului amintește clerului ortodox că „păstorii sufletești trebuie să-i trateze pe toți credincioșii în mod egal, fără a face nicio deosebire între ei, orice poziție ar ocupa pe scara socială și indiferent de ce apartenență politică ar avea.” În plus, „face un apel călduros către liderii partidelor politice să nu permită recrutarea preoților în formațiunile lor politice și să nu folosească lăcașele de cult, însemnele bisericești sau slujbele religioase, ca mijloace electorale.” Biserica creștină se găsește deja sub asediul forțelor ateiste, al forțelor care neagă tradițiile și valorile spirituale și morale creștine. Iată că astăzi, acest asediu se amplifică prin amestecul brutal al politicului care dorește să se infiltreze și să  impună noi sfinți, prooroci și icoane la care să se închine și să se prosterneze credincioșii. Iar pentru dărâmarea unor precepte creștine de bază, din interior, sunt folosiți lideri spirituali, preoți care-și transformă simpatiile lumești în politica Bisericii pe care o păstoresc transmițând mesaje false și ducându-și în greșeală enoriașii.