Timpul retragerii

25 Ianuarie 2013 De circa un an si jumatate am inaugurat spatiul public „Diaspora si Reintregirea” in care am facut o serie de consideratii personale, am lansat propuneri societatii civile si factorilor politici avand ca scop apararea valorilor nationale, imbunatatirea vietii sociale si politice din Romania, propuneri pentru integrarea romanilor de pretutindeni la viata tarii si, nu in cele din urma, indemnuri pentru reintregirea tarii. Cu toate ca blogul a fost vizitat pana acum de peste 20.000 de ori, reactia generala, cu putine exceptii, a fost una de inertie, de lipsa de interes din partea societatii sau chiar de admonestare ca fara bani nimeni nu se incumeta sa initieze sau sa participe la actiuni concrete. Acest fapt m-a facut sa revin cu picioarele pe pamant, sa inteleg ca idealismul este ceva desuet in ziua de astazi, ceva care nu poate exista fara a ceda puterii banului devenit idolul aurit al actualei societati. Nu este exclus ca cele expuse sa nu fie solutii realiste, nici din punctul de vedere al asteptarilor societatii civile, nici al pragmatismului politic sau al asa zisei politici corecte. Intr-un cuvant, sa fie lipsite de valoare in ochii contemporanilor mei romani atat din societatea civila, cat si din cea politica. Desi, mediul acesta de comunicare a reprezentat modul de a-mi exprima gandurile si sentimentele, modul de a-mi manifesta dragostea pentru tara mea si pentru conationalii mei, se pare ca acestea vor ramane doar niste relicve de gandire anacronica, pentru multi romani. Toate aceste considerente ma determina sa renunt la implicarile mele afectiv-active in spatiul public, indiferent daca voi mai exista situatii care sa afecteze patria mea de suflet, Romania. In consecinta, consider ca un minim de decenta imi impune sa incetez orice fel de activitate publica, inclusiv activitatea publicistica de pe „Diaspora si Reintregirea” (https://mipopescu.wordpress.com). In viata publica, si nu numai, vine un moment cand, constatand ca esti singur, ca iti lipseste sustinerea si ca nu poti fi o voce singulara in cadrul societatii, este mai bine sa stii sa te retragi pentru a nu mai sta in calea noului val. Dupa ani, in care am incercat sa-mi fac datoria de roman, a venit si pentru mine timpul sa fac pasul inapoi in fata noii generatii inzestrata cu mai multa energie, cu alte ambitii, cu alte preocupari, cu alte idealuri, cu un alt fel de a gandi si a simti patriotismul, o generatie care isi doreste o altfel de Romanie, poate mai ancorata in realitatile vietii de astazi, decat cea pe care am visat-o si care mi-a fost mie inoculata prin educatie, prin traditie, prin spirit. Desigur, exista si tineri, in care vad continuarea idealurilor mele, asa cum sunt cei care au cladit miscarea nationala pentru Reintregire, Actiunea 2012. Acestia sunt tineri pentru care Romania este mai mult decat cea cuprinsa intre actualele granite, este Romania inaintasilor, este Romania care, chiar daca printr-un accident al istoriei este astazi rupta si sfasiata din cauza neprietenilor, ramane Romania unei natiuni complete si unite odata pentru totdeauna. Nu stiu daca aceste doua tendinte vin in coliziune sau, asa cum sper, se vor contopi la un moment dat intr-un singur filon national. In orice caz, tinerei generatii de romani din intreg spatiul de simtire romaneasca, ii urez succes in opera de cladire a unei Romanii viitoare care sa nu fie mai prejos de cea a inaintasilor care au realizat Romania intregita, nationala, suverana si independenta.