Post referendum

21 August 2012 Criza societatii romanesti a ajuns la paroxism in zilele care au urmat referendumului pentru demiterea unui presedinte extrem de nepopular. A doua zi, dupa publicarea rezultatelor, in conditiile cvorumului impus Parlamentului de Curtea Constitutionala, erau evidente atat invalidarea referendumului cat si ilegitimitatea presedintelui suspendat. Prelungirea agoniei creata de o Curte Constitutionala a carei curioasa indecizie pare sa fi fost cauzata de evidenta lipsa de popularitate a presedintelui Basescu, a aruncat tara si societatea intr-un haos si mai mare. Si totusi, aceasta perioada zbuciumata a adus in prim plan o serie de atitudini si de evenimente care au aruncat o lumina edificatoare asupra influentei exercitata de diferiti factori interni si externi precum si asupra semnificatiilor actiunilor acestora. In primul rand, asa cum subliniam in articolul „Conflict de legitimitate„, a existat o lipsa de responsabilitate a acelor romani care astazi sunt extrem de vocali impotriva cvorumului, dar care nu au considerat de cuviinta sa se deplaseze la o statie de votare pentru a-si exprima un drept fundamental cetatenesc. As spune ca, in conditiile in care regulile jocului fusesera stabilite si bine cunoscute in urma dezbaterilor, acesti cetateni poarta principala vina a invalidarii, indiferent de pretexte. Apoi, au existat presiunile inacceptabile asupra institutiilor statului, dar si asupra Romaniei, ca atare, din partea unor actori politici externi, de la institutii internationale cum ar fi Consiliul Europei prin Manuel Barroso si comisarii lui, pana la reprezentantii unor guverne adevarati factori de presiune cum ar fi ambasadorul Mark Gitenstein al Statelor Unite, sau Angela Merkel, cancelarul Germaniei si terminand, exact in ajunul „marii judecarti” a CCR, cu un reprezentant al Statelor Unite chemat in ajutor de acelasi ambasador care, fara indoiala, a transmis Departamentului de Stat informatii trunchiate, deformate sau partizane asupra realitatilor sociale si politice din Romania. Asemenea actiuni sunt extrem de nocive deoarece, pe fondul general al cresterii opozitiei populare impotriva diverselor forme de institutionalizare suprastatale, mai ales in conditiile actualei recesiuni mondiale, aversiunea, dar si opozitia romanilor atat fata de UE cat si fata de tari ca Germania sau Statele Unite ating cote de avarie. Iar rezultatul imediat poate fi o instabilitate regionala sau chiar a respectivelor institutii suprastatale implicate in mod neintelept in probleme politice de ordin intern. Un factor de mare ingrijorare privind incalcarea drepturilor omului, il constituie starea de teroare instaurata de institutia procuraturii, transformata in aparat de represiune politica prin arestari sau puneri sub acuzare pe baza de incriminari sumare, actionarea fara mandat pentru urmarirea in masa a cetatenilor care au votat intr-un anume fel si lipsa parghiilor de control ale unor asemenea activitati neconstitutionale de pura politie politica. Practic s-a depasit chiar stadiul pe care l-am prezentat in articolul „Stat politienesc„. Nu in cele din urma, in pofida unor date cerute si trimise Curtii Constitutionale, care prezentau o situatie reala a numarului de cetateni romani cu drept de vot, invalidarea acestui referendum a avut loc si pe fondul in care membrii unei Curti Constitutionale politizata la maximum s-au dovedit infricosati de perspectiva “puscariei”, dupa cum a declarat doamna Aspazia Cojocaru, ca urmare tocmai a actiunilor de intimidare ale procuraturii dezlantuite in actiuni irationale pentru o democratie. Iata de ce, se impun analize serioase asupra conditiilor care au creat aceasta stare, dar si a urmarilor care pot deveni dramatice pentru natiunea noastra. Afara de reiterarea erorilor politice este necesara o corecta informarea atat pe plan intern, cat mai ales international, pentru ca factorii externi sa actioneze doar  in scopul medierii si ajutorului politic echilibrat in perfecta concordanta cu realitatile politice si sociale ale Romaniei, nu ca elemente nedorite de interventii si de diktat partizan. Sugestii practice in acest sens am prezentat in articolul „Dialog transparent„. Este evident ca trebuie efectuate modificari urgente, de substanta, pentru a suplini lacunele care caracterizeaza o Constitutie lipsita de parghii de control si echilibru intre institutiile statului si pentru depolitizarea reala a factorilor de arbitraj institutional, cum ar fi CCR, CSM, sau chiar a institutiilor Procuraturii devenite, practic, stat in stat. Legea Fundamentala a Romaniei, Constitutia trebuie amendata corespunzator, astfel incat parghiile pentru exercitarea democratiei reprezentative sa fie atat de eficiente incat reprezentantii poporului din Parlament sa aiba posibilitatea de a legifera in conformitate cu vointa populara, exprimata, inclusiv prin vot majoritar, si de a proteja abuzurile impotriva cetateanului savarsite de institutiile coercitive sau oricare alte institutii ale statului care incalca echilibrul democratic. De aceea, nu este deloc lipsita de sens o noua Lege Electorala care sa transforme actualul parlament strict politic si al minoritatilor, intr-un Parlament Mixt cu o componenta politica si una civica (a societatii civile). In caz contrar, se poate ajunge la iesirea in strada inteleasa de multimea nemultumita ca forma finala si extrema de reprezentare a democratiei directe. Oricum, situatia actuala exploziva din tara ar trebui sa-l determine pe Traian Basescu ca, in acest al 12-lea ceas, sa dea dovada de responsabilitate si sa-si prezinte demisia.