Basarabia este cheia

4 August 2013 = Scurtă observație politică = Urmărind evoluția relațiilor România-Basarabia, constat că la nivel popular, președintele Băsescu și afiliații politici ai domniei sale câștigă politic pe toate direcțiile „frontului popular basarabean”. În pofida pragmatismului și succeselor la nivel diplomatic și interguvernamental (București-Chișinău) ale ministrului de externe, Titus Corlățean, acțiunile sale nu găsesc ecoul scontat și meritat în percepția populară. În acest sens, se poate spune că Basarabia a devenit fieful președintelui României și, prin consecință directă, al partidului în fruntea căruia a fost promovat, posibil nu doar temporar, tânărul Eugen Tomac. Acesta poate fi atuul din mâneca abilului politician Traian Băsescu. Din surse directe, am înțeles ca în cadrul mini-ministerului diasporei au fost promovați o serie de tineri basarabeni. Sigur, numirea acestora este vizionară fiind absolut necesară și benefică pentru viitor deoarece aceștia capătă experiență și pot deveni importante verigi de legătura și de consolidare a relațiilor dintre București și Chișinău. Dar, în actual moment foarte critic, este oare suficientă o asemenea inițiativă pentru a ajuta populația Basarabiei să recepteze acțiunile lăudabile ale guvernului român în asemenea măsura încât să devină sprijinul implementării și susținerii populare a inițiativelor românești? Personal, consider că soluția este incompletă fără promovarea unor personalități cunoscute pentru pozițiile publice, personalități cu autoritate morală și având o largă rețea de relații corecte la nivelul unor factori politici și de opinie atât din mediul intern cât și din cel extern. Se pare ca instituțiile guvernului român se limitează strict la succesele relațiilor interguvernamentale fără să coboare la ințelegerea mentalităților și așteptărilor publicului de dincolo de Prut a cărui “educație națională” o lasă strict în mâna autorităților și formațiunilor politice de dincolo de Prut. În general, la nivel guvernamental se merge prioritar pe susținerea comunităților românești din Italia-Spania pe considerentul că acolo există o mare masă de români. În opinia mea, din punct de vedere politic, cu implicații majore la nivelul naționalului, adică al unui viitor comun național, această strategie se bazează pe o analiză simplistă a relațiilor statului român cu românii-basarabeni și denotă un oarecare grad de superficialitate în abordarea problemei basarabene. Masa de români din spațiul UE, deși semnificativă ca număr, este extrem de volatilă și dispersată, în timp ce populația din Basarabia constituie o masă compactă, deci mai ușor de activat și de antrenat în direcția dorită prin folosirea atât a mesajelor adecvate cât și prin promovarea personalităților și liderilor de opinie de simțire românească cu priză și autoritate publică. În plus, mediile diasporei românești sunt mult mai atente la situația din Basarabia decât cele ale românilor din țară. În Italia, Spania, Portugalia există grupări mari de basarabeni influențați de relațiile România-Basarabia și mai ales de percepția și perspectivele basarabenilor de acasă. În același timp, sunt asociații și organizații românești în Statele Unite, Canada, Franța, chiar și Australia pentru care Basarabia constituie una dintre preocupările majore. Iar aceste organizații sunt destul de influente și vocale. Înțelegând că pe plan intern suportul popular devine din ce în ce mai scăzut, președintele Băsescu are un discurs direct, bine articulat pentru a fi recepționat de electoratul basarabean. Asumându-și merite integrale pentru niște eforturi comune ale tuturor instituțiilor statului român (guvern, parlament, președinție) și promovându-l pe basarabeanul Eugen Tomac, președintele dă o mare lovitură de imagine și-și asigură o plajă electorală. De aceea, nu-i lipsit de semnificație faptul că „partida prezidențială” a cedat în mod deliberat inițiativa pe terenul “vestic” concentrându-și toate forțele spre”frontul basarabean”.  Pot spune, fără să greșesc, cș cine câștigă Basarabia, câștigă diaspora. Și se apropie alegerile prezidențiale unde voturile românilor de peste granițe contează.