Gena nationala

23 Februarie 2012 Ne aflam intr-un an de mare simbolistica nationala. Se implinesc 200 de ani de la prima ocupatie a unei parti din teritoriul national de catre Imperiul de la rasarit. Acest teritoriu national, nucleu al romanismului si chintesenta implinirii istorice a natiunii romane in lunga sa existenta de peste 2000 de ani, este locul primordial in care fiecare roman isi regaseste radacinile si-si trage seva. De aceea, lichidarea efectelor instrainarii unor regiuni intregi ale Romaniei in urma unor accidente ale istoriei prin trasarea de granite artificiale, impuse intotdeauna de altii, intre fiii aceleiasi natii, devine o datorie a fiecarui roman si o problema de supravietuire nationala, iar abdicarea sau punerea la indoiala a aceastei datorii este un act de tradare nationala. Se vorbeste de pragmatism, de europenism, ridicand in slavi tendintele de unificare europeana prin eliminarea unor granite fizice, si prin instituirea unei cetatenii universale, dar se pierde din vedere ca arealul fiecarei natiuni este imprimat in adancul fiintei oricarui membru al natiunii si de aceea nu poate fi sters cu buretele. Aceasta este amprenta caracteristica a DNA-ului nostru ancestral, “gena” noastra nationala. Astazi natiunile trebuie sa lupte pentru supravietuire in fata tavalugului unificator al globalizarii fara control care incearca sa extirpe „gena nationala” printr-o adevarata „inginerie genetica”. Iar experimentul operatiei pe “gena nationala” a romanilor este in plina desfasurare in Basarabia, unde guvernele care s-au succedat la Chisinau au abandonat sub diverse pretexte ideea unirii, datoria primordiala a fiecarui fiu al poporului roman. Declararea intentiilor unioniste si grija fiecarui roman de a nu se dezradacina, de a apartine unei entitati, de a avea constiinta radacinilor sale, sunt declarate de dusmanii nostri ca fiind nationalism romanesc, vulgar si periculos pentru expansiunea agresiva a altor valori spirituale si morale menite sa submineze traditia, obiceiurile, etica, credinta si chiar cultura nationala. In felul acesta se lucreaza eficient pentru eliminarea caracterului national. Am spus Basarabia pentru a sublinia caracterul regional, nu national al teritoriului din stanga Prutului. Adeptii statalismului moldovenist induc o stare artificiala de confuzie accentuind faptul ca provincia Moldova si moldovenii se regasesc pe ambele maluri ale Prutului, dar eludand cu buna stiinta faptul ca Moldova istorica si-a avut intotdeauna capitala pe partea dreapta a Prutului, fie ca a fost Baia, Suceava, sau mai tarziu Iasi. Rezulta clar ca actuala Republica Moldova alcatuita din cateva judete moldovenesti nu este decat o simpla „facatura”, o tara artificiala, fara traditie, fara resurse si fara posibilitati economice de supravietuire de una singura si de aceea fara destin. Iata de ce, viitorul acestei regiuni romanesti va fi doar in cadrul unei singure Romanii, fie ca unora le place sau nu, fie ca unii sunt constienti sau nu. Benjamin Franklin spunea in perioada formarii natiunii americane: “Gentlemen, we better hang together or will surely hang separately” In pofida jocului de cuvinte din engleza, traducerea libera in contextul actual ar suna cam asa: “Fratilor, mai bine sa fim impreuna, deoarece separati vom dispare in mod sigur ”. Si nu este vorba doar de teritoriu, ci si de poporul roman care s-a format inclusiv in acest spatiu al Basarabiei. Este vorba de ROMANIA definita ca fiind „complexul alcatuit din teritoriul national (teritoriul de formare si dezvoltare al poporului roman), populatia aferenta acestui teritoriu si natiunea romana raspandita in afara acestui teritoriu.” Populatia aferenta inseamna o componenta nediscriminata a acestei Romanii, indiferent ca-i vorba de romani, evrei, tatari, ucraineni, unguri, rusi. Doar asa vom putea avea sentimentul profund ca apartinem unui loc al nostru indiferent de vanturile care bat dinspre Rasarit sau dinspre Apus. Iar o asemenea definitie a Romaniei ne da constiinta unui neam cu adevarat mare si important intre neamurile lumii, un neam care poate si trebuie sa-si impuna vointa asupra destinului sau national. A trecut vremea discutiilor despre unire. Acum, cand  celor din din stanga Prutului li se insufla propaganda moldovenista a unei natiuni diferite de cea romana, este important sa gasim solutiile si sa actionam impreuna pentru a supravietui ca natiune unita. Framantarile  care duc la formarea diverselor miscari prounioniste in acest al 200-lea an care marcheaza cotropirea teritoriului national roman, dovedesc ca in inimile romanilor incepe sa se trezeasca dorinta revenirii la normalitatea refacerii Romaniei si a poporului roman reunit intre aceleasi hotare prin stergerea granitelor interioare pe care ni le-au impus neprietenii. Nenumaratele incercari unioniste sporadice, asemeni unor izvoare care devin rauri, trebuie sa se transforme in marele fluviu al Unirii care sa ne poarte spre telul nostru comun, Romania Reintregita. Suntem oare suficient de maturi, suntem oare suficient de decisi sa ne intindem mainile? Vom putea spune seara, inainte de culcare, cu mana pe inima: „Doamne, si astazi mi-am facut datoria de roman„?