Mesaj prezidențial

24 Aprilie 2015 Președintele Klaus Iohannis a trimis un mesaj de compasiune față de evenimentele din 1915 prin care sute de mii de armeni au fost uciși de trupele turcești. Cu această ocazie, aș dori să amintesc de genocidul sovietic împotriva poporului român prin care aproximativ 1,2 milioane conaționali de-ai noștri au fost torturați, uciși, deportați, dispăruți, înfometați ca urmare a ocupării teritoriilor românești ale Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herței și prin instaurarea unui regim de teroare și de curățire etnică. Poate, Președintele României va rupe tradiția tăcerii vinovate a întregii clase politice românești asupra acestei tragedii și va trimite un mesaj pe data de 28 Iunie, ziua ocupării Basarabiei de hoardele Kremlinului. Și nu numai Președintele României, dar și Casa Regală împreună cu Parlamentul României au datoria să se întrunească în plen într-o ședință comună de comemorare a acestui eveniment tragic din viața poporului nostru și al Istoriei noastre, în cadrul căreia să trimită un mesaj puternic atât poporului român, cît și comunității internaționale, că putem ierta, dar nu putem uita. Și, poate, măcar odată, europarlamentarii reprezentanți ai poporului român, solidari în Parlamentul European, vor cere cel puțin un moment de reculegere față de memoria românilor dispăruți ca urmare a invaziei sovietice, dacă nu chiar o condamnare a atrocităților săvârșite, ca un semn de reparație și recunoaștere a suferințelor românești. Ar fi nevoie și de voință politică, dar și de curaj politic. Dar mai ales de conștiință națională. Rămâne de văzut dacă România are astăzi o clasă politică capabilă de un asemenea act. Scepticismul meu este cauzat de faptul că pentru inițiativa populară a construirii „Monumentului Patimilor Românești” prezentată și susținută de senatorul Titus Corlățean în plenul senatului încă din 2009, nicio instituție a statului român nu a considerat necesar să facă ceva. Este edificator în acest sens răspunsul domnului Theodor Paleologu, ministrul culturii în cabinetul Boc, care declara cu seninătate că nu are bani și spațiu pentru un asemenea monument. Oare s-a schimbat ceva în mentalitatea politicienilor români în anii care au trecut?