NICU POPA

22 Noiembrie 2019 Nicu Popa a plecat să se odihnească de-a dreapta Tatălui după o viață de luptă și jertfă pentru niște idealuri în a căror înfăptuire a crezut mereu. Nicu Popa a luptat, de când s-a știut, împotriva comunismului și a plătit pentru asta cu ani grei în cele mai crude temnițe ale comunismului. S-a bucurat la căderea odiosului regim și a fost alături de românii lui dragi în zilele furtunoase ale acelui Decembrie ’89 înroșit cu sânge. Nicu Popa a luptat, mai presus de orice, pentru destinul poporului român întregit între propriile hotare, popor pe care l-a iubit cu patima adevăratului patriot până în cea din urmă clipă petrecută pe acest Pământ. Iar cea din urmă luptă a dus-o împotriva unui dușman îngrozitor, cancerul, căruia i-a ținut piept cu bărbăție pe o durată care, pentru medici, a părut de domeniul miracolului, un miracol care a fost cu putință datorită credinței sale că în orice minut trăit mai poate face ceva pentru România. Și marele miracol s-a datorat, mai ales, familiei sale numeroase care l-a înconjurat cu dragoste și abnegație până în dimineața zilei de 12 Noiembrie când Dumnezeu l-a chemat la El pentru a-l liniști și pentru a-i alina suferința de martir. Astăzi, cu durere în suflete, îl însoțim pe Nicu Popa spre locul de odihnă veșnică, cu reverență, cu admirație, cu recunoștință și cu speranța că un asemenea exemplu de dăruire pentru poporul român va constitui exemplul de care are nevoie noua generație. Dar, Nicu Popa va constitui și un îndemn pentru cei care l-au cunoscut sau care i-au fost alături ani de zile, să strângă rândurile pentru a-i împlini idealurile care i-au marcat existența. Lui Nicu Popa, camaradului meu în lupta pentru Românism și pentru Întregire, căruia îi datorez multe și de care întreaga mea existență americană este atât de legată, prietenului meu de peste 27 de ani, cu lacrimi și cu vocea tremurată de durere, îi spun în aceste momente de despărțire: ”Mulțumesc pentru prezența ta în viața mea și îți urez drum bun și liniște acolo lângă Tatăl Ceresc”.