Foto-Romania

21 Decembrie 2011 Foto-Romania 2011  Sfarsitul de an este un prilej pentru trecerea in revista a evenimentelor si a situatiei generale din lumea romaneasca, un bilant al societatii romanesti. Ideala ar fi o analiza serioasa, responsabila si obiectiva pe trei directii: economie, democratie, national, dincolo de limitarile impuse de aparteneta sau afiliatia partinica. In lipsa de asa ceva voi incerca doar o creionare sumara. Economia Economic, prin masurile de austeritate de tip liberal impuse, coroborate cu influxul urias de capital anual – in jur de 5 miliarde euro – din partea romanilor din afara granitelor, s-a evitat caderea intr-o recesiune si o instabilitate sociala de tipul Greciei. Masurile nepopulare, dar necesare in perioade de criza, cum ar fi reducerea numarului de salariati bugetari sunt, din pacate, dublate de masuri la fel de nepopulare si extrem de dureroase la nivelul pensionarilor. Aceasta ultima masura conduce la suferinte suplimentare tocmai la cea mai disperata clasa sociala a Romaniei. Pe de alta parte, devine extrem de indoielnica sinceritatea guvernantilor care asigura pe ultima suta de metri conditii pentru niste pensii cu adevarat „nesimtite” prin ridicarea gradelor unor generali sau altor cadre militare devotate regimului. Fondurile necesare unei dezvoltari economice echilibrate sunt directionate preferential, prin contracte de stat, grupurilor de interese care graviteaza in jurul partidului de guvernamant pe care-l finanteaza in campaniile electorale, amplificand frustrarea generala fata de aceasta forma de coruptie politica la cel mai inalt nivel. In mod similar se procedeaza si in cazul finantarii preferentiale a primariilor care constituie fiefuri ale acelorasi partide din arcul de guvernamant: PDL si UDMR. Fondurile romanilor din afara granitelor care au alimentat finantele Romaniei au constituit colacul de salvare care a tinut tara deasupra nivelului de avarie economica. Criza economica mondiala care a redus capacitatea de absorbtie a pietii muncii europene, isi va spune cuvantul asupra economiei anului viitor, prin reducerea numarului de romani care vor lucra in spatiul european si implicit prin reducerea dramatica a acestor fonduri. In plus, intoarcerea emigrantilor temporari, este o sursa potentiala de instabilitate sociala prin solicitarea de ajutoare de somaj, deci de cheltuieli sociale suplimentare care vor greva situatia economica. Solutii de analizat: continuarea politicii de austeritate la nivelul institutiilor statului aplicarea unei politici de protectie sociala pentru clasa defavorizata a pensionarilor aflati sub media salariului minim pe economie prevenirea colapsului financiar in cazul intoarcerii emigrantilor temporari, prin legiferarea limitarii ajutoarelor sociale acordate persoanelor care n-au contribuit la fondul social intr-o perioada determinata de timp reducerea impozitarii veniturilor rezultate din capitalul investit care creeaza locuri de munca, pentru stimularea investitiilor si dezvoltarea pietii muncii mentinerea unei cote de impozitare unice (15-16%) pana la o limita stabilita pentru veniturile personale, peste care se va aplica o impozitare progresiva (28-30%). reducerea TVA-ului pentru produsele “Made in Romania ” in vederea stimularii consumului acestor produse si a industriei autohtone Pentru aplicarea acestor masuri ar fi indicat consensul politic printr-o politica economico-sociala bipartizana. Democratia In 2011, Romania a continuat experimentul „presedintelui-jucator” inceput acum 7 ani. Urmarind evolutia scaderii popularitatii acesuia la circa 8% fata de un maxim de 78% conform unor agentii de rating, se poate trage concluzia ca rezultatul acestui experiment este total nesatisfacator. Cert este ca insasi formula „presedinte-jucator”, in conditiile in care rolul constitutional al presedintelui este doar acela de arbitru, inseamna o deviere de la principiile democratiei. Practic, asumandu-si acest rol in deplinul consens al partidului care l-a propulsat, presedintele tarii este de facto prim-ministrul tarii, prerogativele acestuia din urma devenind doar acelea de locotenent, de curea de transmisie a directivelor prezidentiale. Pentru a-si desavarsi rolul de „jucator” care calca pe institutiile statului, presedintele face presiuni asupra justitiei, decizand verbal care judecatori, procurori, instante, institutii ale aparatului judiciar sunt vinovate ca nu au judecat sau nu au dat sentinte „asa cum trebuie”. Partidul domniei sale, PDL si-a subordonat intreaga activitate capriciilor prezidentiale care sunt extrem de schimbatoare functie de diversele conjuncturi interne sau internationale. Si acest fapt este condamnabil deoarece fiind partid de guvernamant ne aflam in fata unei oglinzi a stilului de administrare dintr-o tara de tip totalitar care mimeaza democratia. Ca sa nu cobor prea departe la metodele statelor comuniste, se poate face o analogie cu regimurile din statele „prezidentiale„: Siria-Bashar Assad , Venezuela-Hugo Chavez, Bolivia-Evo Morales si lista cu guverne si parlamente aflate la dispozitia presedintelui poate continua. Modelul roman este extrem de apropiat de regimurile totalitare, parlamentul aflat sub bagheta presedintelui aproband orice directiva primita pe canalele presedinte – locotenent/prim-ministru – sefii camerelor legislative. Pericolele pentru democratie ar deveni mortale daca nu ar exista portita numita UE care are totusi niste parghii economice prin care pondereaza anumite excese. Solutii de analizat: revenirea presedintelui Romaniei la rolul sau de arbitru al societatii pentru a reduce diviziunile societatii romanesti si pentru a media intre fortele politice modificarea structurii Parlamentului pentru a permite si o participare a societatii civile alaturi de partidele politice ca factor regulator si de echilibru. National Un moment extrem de periculos este acela in care garantul Constitutiei, presedintele Romaniei, face o afirmatia publica de o gravitate exceptionala: ” Romania trebuie sa renunte la o parte din suveranitatea sa pentru a intari UE„. Chiar daca ulterior, functie de evolutiile internationale, si-a mai moderat aceasta afirmatie dovedind lipsa de fermitate a principiilor, substratul gandirii sale ramane acelasi, lipsa de consideratie fata de destinul national al Romaniei. In cautarea de suport international din partea unor cercuri finaciare, in totala contradictie cu interesele nationale, presedintele Romaniei sutine si face presiuni pentru cedarea a peste 80% dintr-una din rezervele strategice ale Romaniei, aurul de la Rosia Montana, unei firme straine. Si aceasta cedare are loc concomitent cu distrugerea unor vestigii arheologice, parte a patrimoniului national. Pentru a-si asigura supravietuirea la conducerea statului, partidul guvernamental si prezidential, PDL accepta fara cracnire pretentiile partenerului sau de guvernare, UDMR, care reuseste sa-si implemeteze pas cu pas politica de autonomie etnica cu perspective secesioniste. Actiunile sovino-iredentiste ale administratiilor locale UDMR-iste devin pe zi ce trece mai agresive, ajungand pana acolo incat sa oblige populatia romaneasca din zona Covasna-Sovata-Harghita sa invete limba maghiara si sa-i instige pe cetatenii romani apartinand minoritatii maghiare sa refuze recunoasterea Imnului National in relatiile interstatale. Solutii de analizat: stabilirea unei strategii de larg consens national pentru stabilirea, promovarea si apararea intereselor prezente si viitoare ale Romaniei in cadrul UE stabilirea conditiilor si afirmarea pe plan international in general, si UE in particular, a disponibilitatii si dorintei Romaniei pentru integrarea treptata a Basarabiei in Romania ca pas fundamental al integrarii populatiei din spatiul de dincolo de Prut in Uniunea Europeana modificarea Legii Electorale in scopul extinderii calitatii de competitor electoral pentru organizatiile societatii civile apartinand tuturor cetatenilor romani, nu numai cetatenilor romani apartinand minoritatilor nationale, pentru a contracara in mod democratic, parlamentar actiunile contrare intereselor romanesti promovate de UDMR. depolitizarea diasporei prin interzicerea participarii in spatiul din afara granitelor a activitatilor electorale, inclusiv alegerea candidatilor partidelor, pentru a elimina divizarea si pentru a contribui la unitatea romanilor din afara granitelor Romaniei. Concluzie Guvernarea Romaniei, in 2011, nu a fost o guvernare responsabila. Tabloul general a fost acela al unei continui lupte politice, fara accente pozitive in administrarea tarii, in schimb cu multe esecuri reflectate si pe planul relatiilor internationale. Opozitia s-a angrenat in acest joc politic distructiv, actionand electoral fara a veni cu propuneri constructive, incercand doar sa aplice lovituri de imagine puterii, in asteptarea declinului previzibil al partidelor de guvernamant. Societatea civila nu-si mai regaseste vigoarea anilor ’90 pentru a amenda derapajele clasei politice, in schimb se complace prin diversi lideri oportunisti sa ramana la remorca partidelor, contribuind astfel la o divizare accentuata a societatii romanesti. Pe plan extern, atat datorita activitatilor antisociale ale unor cetateni romani, cat si al unei politici diplomatice ezitante, neprofesioniste uneori cu accente isterice, Romania ramane relativ izolata, incapabila sa-si impuna punctele de vedere si sa-si sa-si sustina interesele nationale, cum ar fi acceptarea tarii in zona Schengen. In Basarabia, influenta Romaniei se mentine la un nivel coborat, diplomatia romaneasca nereusind sa gaseasca calea de comunicare si de dialog cu Rusia, celalalt jucator important in acest spatiu, pentru o solutie practica si favorabila. Desi scurta, analiza de mai sus si solutiile sugerate au putine sanse de a fi luate in consideratie de fortele politice romanesti aflate intr-o lupta politica pe viata si pe moarte in anul electoral 2012. Sper totusi ca aceasta “fotografie” sa dea de gandit unor factori de decizie pentru a o “retusa” macar in urmatoarea legislatura.