5. Mândria

28 Octombrie 2016 Mândrie și abjecție Acest nou articol vine ca o completare la articolul anterior, ”Ipocrizia, politică de stat”. La vreo două zile după încheierea Marșului Unirii de la București, au putut fi citite prin diverse publicații din România reacții care de care mai acide și dușmănoase din partea unor jurnaliști la oportunitatea acestei acțiuni unioniste, dar și de atacuri abjecte, mizerabile la adresa lui George Simion liderul ”Acțiunii 2012” . Citindu-le te trezești în plină perioadă stalinistă în care scribii bine plătiți provocau în scris revolta maselor împotriva trădătorilor statului. Este incredibil cum s-au năpustit ziariștii ca niște hiene să-l atace pe conducătorul ”Acțiunii 2012”, George Simion, într-o speranță dementă de a distruge ideea sacră a unionismului romînesc,  prin decapitarea liderului. Hoții idealului românesc al Reîntregirii, hoții din presa aservită unor interese politice foarte asemănătoare intereselor statalismului moldovenesc alimentat de Rusia, au început să strige isteric, ”Prindeți hoțul!”. Atâta doar că ”hoțul” George Simion și alte mii de ”hoți” unioniști au ieșit pe străzile capitalei tuturor românilor să-și exprime dorul pentru pământul sfânt al Basarabiei furate de tâlharii care nici astăzi nu vor să renunțe la ce-au jefuit. Să fie oare cei 30 de arginți ai trădării naționale atât de tentanți, încât hoții din presă să își dea pe față arama anti-unionistă și anti-patriotică? Dar iată că în tot acest peisaj sumbru și întunecat în care colcăie o sumedenie de personaje lipsite de educație patriotică, chiar ostile intereselor naționale, apare și o rază de lumină. Și este cu atât mai surprinzător față de politica pasivă și nehotărâtă a Bucureștiului, cu cât aceasta lumină vine din declarația fără echivoc a lui Mihai Gribincea, ambasadorul Chișinăului în capitala tuturor românilor: ”Evident că în comparaţie cu alegerile din 1996 sau chiar cu ultimele alegeri parlamentare tema unirii devine tot mai stringentă, devine un factor de presiune, aş spune, asupra politicienilor. Şi după cum am văzut cu marşul care a avut loc la Bucureşti, devine un factor de presiune nu numai la Chişinău, dar şi la Bucureşti, care nu va putea fi ignorat. Cu atât mai mult cu cât în 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. Atât la Chişinău, cât şi aici la Bucureşti, va trebui să se discute despre unire, va trebui ca partidele să facă nişte acţiuni, inclusiv în ceea ce priveşte marcarea a 100 de ani de la Unire.” Simplu, concis,  patriotic, acest mesaj este o adevărată palmă aplicată curajos pe obrazul nesimțit al politicianismului calp de la București și cățeilor din presă care se gudură pentru oscioare pe lângă picioarele politicienilor români. Asemenea exemple de patriotism românesc vor trebui să fie subliniate mereu pentru a le contrapune acelui ”dolce far niente”, acelei indolențe și nepăsări vinovate a unor autorități române care par să fie paralizate de forțele ostile românismului din interior sau din exterior. Este diferența dintre mândria apartenenței de neam și abjecția dezicerii de neam. 4. Ipocrizia