Zbor peste România

13 Mai 2014 Conflictul apărut în Estul continentului european afectează şi implică România în mod direct. Întâi, ca vecin direct al Ucrainei, deci ca ţară aflată pe „linia frontului„. Apoi prin presiunile care se fac zi şi noapte asupra Basarabiei, vechea şi istorica regiune a României, locuită încă de o covârşitoare majoritate românească, în pofida genocidului şi deportărilor comise de ocupanţii sovietici. Într-adevăr, dincolo de Prut, presiunea internă este aplicată de partide complet obediente şi subordonate intereselor ruseşti în regiune, partide aflate în totală opoziţie cu interesele propriului popor. Există şi pericolul tulburărilor create de populaţia găgăuză rusificată care sub influenţa unor conducători locali este împinsă spre renegarea propriilor rădăcini, tradiţii şi limbă pentru a deveni o ramură fără identitate, uitată şi neînsemnată a „marelui popor sovietic”. Şi nu în cele din urmă, acţiunile conducătorilor minorităţii ruse sub protecţia trupelor de ocupaţie ale Rusiei, pentru realizarea secesiunii „de facto” a Transnistriei, concomitent cu forţarea deznaţionalizării şi rusificării populaţiei majoritare româneşti şi ucrainene. Pe plan extern, un Rogozin ridicol, dublat de Medvedeev şi de diverşi deputaţi ruşi îşi intensifică discursurile ameninţătoare şi acţiunile destabilizatoare la adresa Basarabiei, extinzându-şi diapazonul partiturilor agresive şi la adresa României. În România, propaganda rusă îşi face locul, mai ales prin mass-media, probabil stipendiată mai mult sau mai puţin din exterior, pentru a crea în rândul populaţiei un sentiment de confuzie, de neîncredere în acţiunile Guvernului român şi de defetism. Nu ştiu, dar poate că nişte investigaţii realizate de unul dintre miriadele de servicii secrete româneşti, urmate de publicarea unor rapoarte oficiale i-ar ajuta pe români să înţeleagă din cine este formată coloana V-a rusească care lucrează împotriva intereselor naționale.  Acţiunile guvernamentale sunt taxate de astfel de instrumente de propagandă ca fiind orgolii ale unor ţări mărunte, cum ar fi în concepţia lor România, pentru a-şi demonstra atitudinea slugarnică faţă de Statele Unite. Să fim foarte clari, domnilor propagandişti pro-ruşi. Dumneavoastră inversaţi în mod neruşinat lucrurile pentru a servi Kremlinul. Niciuna dintre “ţările mici” din Estul Europei nu are orgolii. Dacă vorbim de orgolii, atunci este vorba de un singur orgoliu mare, cel al Rusiei de a domina, dacă se poate, întreg spaţiul de la Oceanul Indian (că de aia au invadat Afganistanul de unde “marea şi puternica” armată rusă s-a retras lingâdu-și rănile) şi până la Atlantic şi Mediterana. Nu-i o coincidenţă că a început să fie vehiculată admirativ, prin diverse medii informaţionale româneşti, gândirea expansionistă a Rusiei exprimată de Alexandr Dughin, considerat un fel de ideolog şi strateg al Rusiei, care pentru a-l impresiona pe mujicul rus, îşi poartă fălos barba a la Rasputin. Sigur, nu-i de mirare faptul că doctrina lui expansionistă este sorbită de ruşi ca votca, care o văd ca o misiune profetică şi benefică a Rusiei asupra întregului spaţiu euro-Asiatic. În schimb, este de mirare că românii, chiar formatorii de opinii din mass-media sau conducătorii de organizaţii au ajuns să preia şi să folosească cele scrise de ideologul rus ca un adevărat ghid al protestelor împotriva „destabilizării” produse de apropierea “agresivă” a NATO de graniţele „maicii Rusia”. Aceşti „apostoli” români ai lui mesia-Dughin, îi implementează doctrina provocând o isterie antiamericană în spaţiul mediatic şi public românesc. S-a ajuns ca aberaţiile propagandistice să afirme în mod ridicol că România s-ar face preş pentru a apăra interesele americane în regiune. Din nou inversaţi rolurile în favoarea intereselor ruseşti, domnilor propagandişti ai Rusiei, încercând în mod deliberat să-i demoralizaţi pe români. România se apără în permanenţă împotriva pretenţiilor ruseşti și numai prin alianţa cu Statele Unite şi cu NATO suntem siguri că Moscova nu va avea ce face şi va sta dincolo de spaţiul românesc. Deci, să fim foarte clari, nu România apără poziţia SUA, sau poziţia UE, ci se apără pe ea însăşi cu ajutorul aliaţilor săi, SUA şi NATO. O “prezenţă masivă” americană în ţara noastră, NU NE BAGĂ într-un conflict, ci NE APĂRĂ de un conflict, deoarece rusul nu va îndrăzni să treacă linia pentru a ataca forţe americane. Deci, nu inversaţi rolurile preluînd propaganda rusească anti-americană inspirată de o Moscovă frustrată că nu-şi poate face mendrele aşa cum vrea. Încercarea lui Rogozin de a forţa spaţiul aerian al României a fost, nu numai o provocare, ci, în primul rând un test pentru a vedea în ce măsură Uniunea Europeană şi o ţară NATO sunt capabile să răspundă. Iar ieșirile furioase ale acestuia, odată ce s-a văzut la adăpost după fuga sa rușinoasă, dovedesc cât de potrivită a fost reacţia României de a-și apăra atât spaţiul său naţional suveran, cât şi spaţiul UE. Rogozin şi Medvedeev îşi strigă acum frustrarea că orgoliul nemăsurat al Rusiei a fost ridiculizat de atitudinea demnă şi fermă atât a Bucureştiului cât şi a Chişinăului. De aici şi ridicolele ameninţări proferate, ba cu bombardiere, ba cu “măsuri dure” economice sau mai ştiu eu care altele nenominalizate. “După război, mulţi viteji se arată!”