Acțiunea Națională

24 Februarie 2018 Când ”factorii răspunzători” păstrau o atitudine ce nu corespundea cu aspirațiunile noastre naționale, în mod spontan, fără socoteli, fără preocupări de partid, prin mijlocul tuturor partidelor noastre politice s-a ridicat falanga curagioșilor patrioți car au înălțat stindardul înfrățirei tuturor românilor întemeind ”Acțiunea Națională”. Fruntași politici, șefi de partide, oameni de acțiune și-au dat mâna pentru a rosti sus și tare ceea ce era în sufletul întregului popor românesc. Toți au pornit lupta pentru a arăta aspirațiunile și drepturile noastre naționale. Au dispărut disentimentele de partide, preocupări personale, în fața scopului măreț. Din primul ceas al înființăriei ”Alianței Naționale” țara întreagă a fost cutremurată de un suflu de viață nouă pentru realizarea înfrățirei tuturor românilor de pretutindeni. Nu vă speriați, nu-i vorba de o nouă formațiune, rândurile de mai sus au fost scrise acum 102 ani pentru a descrie și onora o mișcare de renaștere națională constituită în 1915, din care făceau parte, printre alții, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Barbu Ștefănescu Delavrancea, doctorul Cantacuzino, Nicolae Filipescu (primar al Bucureștiului în timpul căruia a fost introdus primul tramvai electric), dr. Toma Ionescu (primul delegat al României la Societatea Națiunilor), Take Ionescu. Dar oare astăzi, mai avem ”fruntași politici, șefi de partide” care să-și dea mâna ”fără socoteli, fără preocupări de partid dincolo de disentimentele de partide și preocupări personale” pentru realizarea ” înfrățirei tuturor românilor de pretutindeni”? O, nu, așa ceva este de neimaginat astăzi când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire care a fost idealul și al celor care au realizat ”Acțiunea Națională” sau ”Federația Unionistă”, cum se mai numea. Astăzi, ”fruntașii politici” își agită pumnii pe podiumul internațional, încercând să doboare însăși România la pământ. Și reușesc s-o facă cu mare, foarte mare succes. Să lupte acești politicieni ai României, pentru ”înfrățirea tuturor românilor”? Nu, de o mie de ori, nu, ei luptă pentru dezbinarea românilor și pentru aducerea în derizoriu a procesului unionist de acum un secol care a realizat ”aspirațiunile și drepturile noastre naționale” spre satisfacția ”factorilor răspunzători” din exterior. Iar oglinda acestei stări a politicului românesc se răsfrânge la nivelul întregii societăți, debusolată și nepăsătoare la tot ce înseamnă ideal național. Diaspora veche, cea luptătoare pentru România, a murit înaintea morții fizice a celor care o compun, a românilor uitați și marginalizați prin nepăsarea autorităților Patriei lor. Și aceste autorități se întreabă fără să înțeleagă de ce țări ca Ungaria, sau Polonia, sau Ucraina, sau mai știu eu care găsesc suport printre conaționalii răzlețiți prin lumea largă. Oare, nu doar depășindu-și frica de a nu fi trași de urechi de ”factorii răspunzători” ai UE, politicienii de pe aceste două Maluri de Prut pot fi demni de înaintași, pentru a nu-i dezamăgi pe români? Demnitatea unui popor și interesele naționale nu se obțin cu capul plecat. Și totuși, există o generație nouă, care luptă așa cum au făcut înaintașii acum 100 de ani, generația tinerilor, mulți în bejenie fortuită de timpuri incerte, a tinerilor de pe amândouă malurile Prutului, acele ”Maluri de Prut” cântate de Ion și Doina cu inima plină de suferință și dor, dar și de speranță: ” Vom avea și noi o zi de paște Hai români din moarte înviați Le vom face rând pe rând pe toate Dacă eu mai vreau și tu mai vrei Vino frate să legăm odată Malurile tragicului râu.” Această generație, care se strânge în jurul ”Acțiunii 2012”, a ”Tinerilor Moldovei” sau a ”Blocului Unității Naționale”, constituie speranța din lacrimile lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Hai români, din moarte înviați!