Basarabia spre neant

14 Martie 2022 Am citit în Romanian Global News că primul ministru al Republicii Moldova, a declarat într-un recent interviu că drumul țării este doar spre UE prin neutralitate și, în niciun caz, prin integrarea în NATO. De asemeni, problema Unirii cu România este ipotetică, nefiind o prioritate. Cele două perspective, NATO și Unirea, converg într-una singură, respingerea hotărâtă a revenirii la România, aceasta însemnând și acceptarea protecției NATO. O schimbare a opticii actualei conduceri de la Chișinău, ar putea avea loc doar în cadrul unui dialog politic prelungit cu toate forțele politice ale țării, desigur cele unioniste trebuind să se prezinte unite cu un puternic și bine argumentat mesaj comun. Și tocmai unioniștii sunt cei mai înverșunați în lupta fratricidă care-i împiedică să-și de-a mâna într-un front comun. Ce li se mai poate spune după ani și ani de îndemnuri la unitate primite din întreaga societate românească? Să mai încercăm un ultim apel, tocmai în această perioadă când pericolul întoarcerii Basarabiei la starea de gubernie rusească apare din nou la orizont. Dacă permanent vă veți plânge că nu puteți să vă înțelegeți ca să vă dați mâna, nimeni în lumea asta nu vă va mai acorda niciun credit. Veți rămâne o provincie uitată într-o margine a Europei, sau o gubernie periferică a Rusiei. Veți continua să trăiți în minciuna statului independent, suveran și neutru, a poporului moldovenesc și a integrării improbabile în UE undeva în viitorul îndepărtat. Și în speranța acestui viitor, veți ține coada sus și veți cerși, da veți cerși, ajutoare pentru supraviețuire de la unii sau de la alții, până veți da faliment, adică până veți dispărea. Doriți cu cerul și cu pământul unitatea țării cu Transnistria rusească și ocupată cu tancuri, dar respingeți cu înverșunare adevărata unitate și salvare în cadrul României. Și treptat, treptat vă veți rupe tot mai mult de neam până la dispariție. Sau poate până veți deveni o minoritate în cadrul noului imperiu al răului, împrăștiată până departe în Extremul Orient. România vă așteaptă, dar nu vă mai împinge împotriva încăpățânării răuvoitoare de care dați dovadă. Oare chiar atâta dreptate a avut Ion Creangă: „De cât codaș la oraș, mai bine la mine în sat fruntaș”? Am mai spus-o cândva, acum vreo 10 ani, că de vină este „Rânza basarabeanului”. (https://mipopescu.wordpress.com/6-basarabia/ranza-basarabeanului/) Chiar așa să fie?