Politica Dambovitei

23 Octombrie 2011 POLITICA BUCURESTIULUI FATA DE DIAPORA Plangeri, deplangeri, critici, declaratii, vorbe, vorbe, vorbe. Asta-i tot ce inseamna politica romaneasca atat pe plan intern, cat mai ales in relatiile externe. Europarlamentarul Corina Cretu deplange „isteria antiromaneasca”, senatorul Viorel Badea intra si el in corul plangerii varsand lacrimi din cauza atitudinii francezilor vis-a-vis de romani, presedintele Basescu isi arata mirarea fata de gestul lui Filat de a scoate Istoria Romanilor din scoli, dar a renuntat de mult la nuantele unioniste ale fostului sau discurs electoral, promitand acum o unire iluzorie a „pamanturilor romanesti” la Sfantu’ Asteapta in Uniunea Europeana careia, declara domnia sa cu seninatate si fara remuscari, trebuie sa i se inchine suveranitatea tarii. Si in acest timp, nu numai imaginea tarii este tarnosita pe plan extern, dar insusi romanul aflat in strainatate este privit ca un paria. Schengen, oare ce mai este si asta, ce mai inseamna expulzarea practica a romanilor din Spania, ce importanta are faptul ca romanii sunt priviti cu ostilitate in Italia, sau ca Romania are o rata de peste 24% de refuz a vizei pentru Statele Unite, adica de vreo 8 ori mai ridicata decat nivelul maxim acceptata de americani?Care este politica diplomatica a Romaniei? Care este strategia nationala, domnilor politicieni romani? Sa fie aceea a regionalizarii, a autonomiei etnice, a federalizarii tarii si in cele din urma a renuntarii la suveranitate si a transformarii Romaniei intr-o provincie desconsiderata a unui imperiu european care deja scartaie pe la toate incheieturile? Se pare ca dupa 1 Decembrie 1918, viziunea politica romaneasca a intrat in ceata. Integrarea Basarabiei in Romania a incetat de mult sa mai fie socotita o prioritate absoluta a administratiei romane si ca urmare, in lipsa unor actiuni politice hotarate atat in relatiile directe dintre Bucuresti si Chisinau, cat si fata de celelalte capitale europene, tot felul de conducatori dubiosi de dincolo de Prut intaresc acest separatism romanesc sub privirile nepasatoare ale corespondentilor politici romani de aceeasi factura morala. Pentru a-si justifica pasivitatea condamnabila, lumea politica flutura sperietoarea iritarii atat a Estului cat si a Vestului daca se actioneaza prea national(ist). Ma intreb, ce poate sa-i faca prietenosi pe cei din Est care si asa se simt cu musca pe caciula, fie cu un tezaur de care-si amintesc vag, fie cu niste teritorii pe care au devenit stapani doar prin efectul fortei, fie prin amintirea unui holocaust romanesc pe care l-au executat in mod neprovocat? O politica diplomatica romaneasca lipsita de dibacie si un discurs politic stangaci si nediplomatic la cel mai inalt nivel au subtiat si mai mult relatiile cu Estul si implicit posibilitatile de reparare ale consecintelor unei istorii nu tocmai favorabile Romaniei. Nu trebuie pierdut din vedere ca Romania, in sustinerea ferma a intereselor sale pe plan regional, are o arma de loc de neglijat, aceea a dreptului de veto in cazul unei dorinte de integrarea a Ucrainei in UE, cu atat mai puternica in cazul unor presiuni externe inerente. In Vest, lipsa unui plan pentru coordonarea actiunilor Bucurestiului cu partenerii vestici in privinta exportului fortei de munca romaneasca, coroborat si cu deficientele interne rezultate din lipsa unor politici coerente urmare a permanentelor divergente dintre institutiile statului, a condus la tensionarea relatiilor cu tari traditional prietene si aliate in actiuni internationale cum ar fi Franta si s-a ajuns la considerarea Romaniei ca fiind un partener si dificil, si lipsit de credibilitate. Departe de culorile roz in care sunt pictate de presedintele Basescu relatiile cu Statele Unite, realitatea ne dovedeste ca cel putin Administratia Obama socoteste Romania ca pe un aliat si un partener minor din Europa de Est. In orice caz, Statele Unite nu vor constitui un sprijin in intarirea relatiilor Bucuresti-Chisinau. Nu-i lipsit de importanta faptul ca Romania nu a avut ambasador la Washington aproape un an si jumatate, iar vicepresedintele american Joe Biden a ocolit Romania dupa vizita sa la Moscova, oprindu-se doar la Chisinau. Si totusi, care-s relatiile Romaniei cu romanii sai de peste hotare in conditiile in care exista chiar un Departament al Romanilor de Pretutindeni? Cea mai vizibila activitate a acestui departament, ca si a „alesilor” diasporei, este divizarea romanilor de pretutindeni prin politizare. Astfel, deputatul Wiliam Branza, senatorul Viorel Badea si secretarul de stat Eugen Tomac, seful respectivului departament sunt in primul rand oameni ai partidului, promovand prin filiala PDL-Diaspora ai carei presedinte si vicepresedinti sunt, politica partidului de guvernamant si conducand propaganda electorala a acestuia in diaspora, cu precadere europeana. Trecand peste critici, voi mentiona cateva propuneri mai vechi si mai noi care sper sa ajunga si sa fie luate in consideratie de cei vizati, : 1. Pentru realizarea reprezentarii efective a Diasporei, nu a partidelor politice, si pentru a elimina politizarea comunitatilor romanilor de pretutindeni cu efectul nedorit al scindarii acestora este necesara modificarea Legii Electorala pentru Circumscriptia 43-Diaspora dupa cum urmeaza: – introducerea obligatorie a votului uninominal – participarea exclusiva a candidatilor independenti numai din Diaspora (domiciliu minimum 5 ani) – interzicerea participarii candidatilor partidelor. 2. DRRP sa devina o institutie depolitizata, eventual cu rol de minister, care sa aiba printre obiectivele sale principale: – realizarea si derularea impreuna cu partenerii europeni a unor programe si politici de integrare a fortei de munca romanesti in tarile respective – realizarea si derularea unor programe si politici de integrarea a Basarabiei in Romania 3. Constituirea unei Comisii pe langa Parlamentul Romaniei, alcatuita din reprezentantii Presedintiei, clasei politice, Casei Regale, Bisericilor nationale, Academiei Romane, societatii civile din tara si din afara granitelor pentru realizarea unui program de larg consens social si politic privind strategia nationala de dezvoltare a Romaniei. 4. Diplomatiile Bucurestiului si Chisinaului sa-si sincronizeze actiunile pentru a lucra in tandem.