Alt Decembrie

18 Decembrie 2013 A fost răspândit pe Internet un mesaj al domnului Gheorghe Funar, care, ca fost membru PCR, se putea altfel, face o apologie deşănţată a comunismului şi încearcă să pescuiască în ape tulburi incitând la revoltă pentru întoarcerea subînţeleasă la regimul comunist „de lapte şi miere”. Practic, dl. Funar cheamă la INVOLUŢIE, spre întoarcerea la „statul de drept” comunist de dinainte de 1989 răsturnat printr-o lovitură de stat, conform celor scrise de domnia sa. Este trist că cei care s-au implicat în evenimentele 89-90 fără dorinţă de profit sunt transformaţi încet, încet în uzurpatori şi criminali ai fostului regim, de către profitori care încearcă să muşamalizeze crimele sistemului comunist. Metodele sunt simple. Fie, se insinuează mereu şi mereu formula că nişte complotişti au fost ajutaţi de mase inconştiente să-i ucidă pe cei “mai buni fii ai poporului, fie se creează isteria colectivă că regimul comunist a fost mai bun decât tot ce a urmat. Decembrie 89 este redus, fără ruşine, la o simplă răfuială între indivizi pentru cucerirea puterii, ocolindu-se pervers exact substanţa întregului fenomen, adică revolta împotriva sistemului, revolta împotriva comunismului. Că sunt nostalgici, este de înţeles, grav este că sunt infectate minţile tinerilor care n-au trăit acel sistem de oroare. Aceşti tineri, frustraţi de nenumăratele greşeli inerente perioadelor de “dupa război”, de profitorii “de război”, de neştiinţa în a conduce o economie şi o societate de alt tip decât cea din care s-a ieşit, sunt tentaţi să militeze pentru o întoarcere în timp spre acel “regim mai bun” pe care-l regăsesc în articolele propagandistice. Iar cei care le scriu sunt tocmai liderii de opinie nostalgici şi profitori dubli atât ai regimului communist cât şi ai celor post-decembriste. Şi din aceasta frustrare se naşte haos şi prelungirea agoniei. Mă întreb unde a fost senatorul Funar în acel Decembrie 1989, în care membrii partidului său îşi ardeau de frică carnetele de partid. Bănuiesc că n-a participat la „lovitura de stat”, stând pitit pe undeva şi privind înfricoşat la televizor ce se petrecea pe strazile pline de “uzurpatori inconştienţi”. Probabil din cauza refulării acelor zile, eliberat acum de frică, dl. Funar pune umărul, alături de alţi foşti colegi de partid comunist, pentru demontarea semnificaţiei acelui Decembrie al Eliberării de comunism. Prin asemenea propagandă imundă este maculată memoria celor care într-un Decembrie de renaştere, nu pentru glorie şi beneficii, ci din principiu, din idealism, din elan, din dorinţa pentru o viaţă liberă diferită de oprimarea comunistă, s-au expus reprimării regimului ridicat în slăvi de apologeţii săi, gen Gheorghe Funar.