Progresism globalizator

9 Martie 2017 Massmedia românească face o confuzie fie regretabilă, fie una intenționată în scopul manipulării, în prezentarea caracterului mișcărilor de stradă și al tendințelor ONG-urilor implicate. Pentru exemplificarea, citez dintr-un articol al dlui. Cătălin Zamfir apărut în ”Cotidianul” din 9 Februarie 2017: ”… programul dreptei „societății civile“…: un mondialism gol, cu o clară tentă antinațională și o critică continuă a stângii politice…”. Cred că domnul Zamfir, nu înțelege exact ideologia care încearcă să conducă lumea de astăzi înlocuind principiile statul de drept și NAȚIONAL prin presiunea și domnia străzii. Într-adevăr, ceeace domnia sa interpretează ca fiind o tendință, să zicem, ”reacționară” a dreptei, este exact o direcție pe care a apucat-o stânga și care se numește ”progresism” sau ”progresivism”, în limba engleză. Iar acest progresism este într-adevăr crezul și filozofia după care se conduce și acționează pe plan mondial multi-miliardarul Soroș. Barack Obama, care s-a autodenumit ca liberal-progresist pentru a-și dezlipi eticheta de ”socialist” cu care era identificat in Statele Unite, a încercat prin intermediul administrației sale, una dintre cele mai de stânga administrații din istoria Americii, să implementeze progresismul pe plan mondial, ca pe o singură ideologie mondială. Aceste încercări de implementare în forță a politicii sale ideologice externe au dus la destabilizarea globală prin fenomenul numit ”Primăvara Arabă”, dar și la scăderea prestigiului Americii în lume. Mai mult, acceptarea acestei ideologii a progresismului și de partidele europene de centru-dreapta, practic de ÎNTREGUL SISTEM POLITIC european și impunerea acestuia în Europa, conduce la actuala criză a UE, prin rezistenta NATURALĂ și NORMALĂ a curentelor naționalist-conservatoare. Deci, ONG-urile nu sunt de stânga, ci sunt progresiste și indreptate prin acțiunile lor tocmai împotriva dreptei conservatoare. Acest lucru se observă cel mai bine în reacțiile străzii manipulate de stânga progresistă din Statele Unite, reprezentată de Partidul Democrat, împotriva administrației de tendință naționalist-conservatoare a lui Trump. Poate nu este lipsit de interes să ne amintim că un idealist precursor român al progresismului europen, a fost Nicolae Titulescu. Format în mediul universitar al Parisului, Titulescu a fost profund influențat de spiritul francez cu tendințe de stânga, datorită și unui puternic partid comunist francez din perioada interbelică. Cum ideile sale progresiste, dar cu tente naționale, veneau imediat după ce România tocmai se întregise, exclusiv datorită naționalismului și, tot datorită naționalismului, se creaseră statele naționale europene, contestarea și criticile de care a avut parte au fost extrem de vehemente atât pe plan intern cât și pe plan european. Se poate pune întrebarea: ”Oare ce ar fi făcut Titulescu în condițiile de astăzi dintr-o Europa în plină expansiune a progresismului?” Probabil, ar fi pus România pe un alt loc decât unul aflat pe cercul exterior european pe care diplomația română de astăzi reușește să ne țintuiască fără speranțe. Poate că tocmai viziunea sa progresistă, apropiată de a ”granzilor UE” l-ar fi pus în situația de a apropia România destul de aproape de nucleu. Poate Titulescu ar fi ajuns ce este astăzi un Jean-Claude Juncker. Dar, spre ce fel de Europă ar fi fost dispus Titulescu să-și îndrepte țara? Ar fi pledat oare doar pentru un set de valori europene progresiste, dar pentru păstrarea suveranității și a statului național? Cum lumea de astăzi este mult mai complexă, răspunsul este greu de anticipat. Există astăzi persoane ale societății civile care lansează în spațiul public o întrebare destul de incintantă: ”Ce am făcut noi, românii, ca să apărăm valorile Lumii Libere?”. Ce înseamnă oare apărarea valorilor Lumii Libere, dar mai ales, ce înseamnă ”Lumea Liberă”? Ei, bine, mai ales oficialii germani aparținând diverselor categorii politice, consideră că această apărare trebuie să se manifeste prin condamnarea și distrugerea conservatorismului și naționalismului văzute ca primejdiile mortale pentru implementarea tocmai a acestui progresism. De aceea, toți cei care susțin valorile tradiționale naționale sunt etichetați ca fiind fasciști, xenofobi, rasiști. Pe de altă parte, ce fel de ”Lume Liberă” este aceea în care omul va fi obligat, prin ostracizare și diverse alte metode persuasive să gândească conform unei ideologii unice impuse? Să nu uităm că fostele țări comuniste sunt primele care se opun astăzi tendințelor progresiste, tocmai datorită faptului că ele au trăit coșmarul unor regimuri care forțau o gîndire ideologică unică, deci o sclavie a gândirii unice, de altfel o tendință a oricărui regim totalitar. Oare nu cumva vorbim de spiritul din Korea de Nord, sau al unui regim dictatorial de tip nazist sau comunist? Spre aceasta se dorește să se ajungă? Există trei justificări ale acestei manipulări agresive și grosolane din partea forțelor progresiste care domină UE împotriva naționalismului învinuit de: – împotrivirea la distrugerea statului național și înglobarea acestuia într-un supra-organism politic de conducere centrală și unică dar puțin probabil colectivă; – rezistența la introducerea forțată a unor noi ”valori europene” promovate în spiritul progresismului disonant caracterului național și menite să distrugă valorile naționale proprii; – opoziția la schimbările demografice ale propriilor națiuni printr-o așa zisă politică de solidaritate europeană de acceptare a valurilor de populații venind din spații culturale diametral opuse culturii europene. Odată clarificate obiectivele luptei progresismului contra naționalismului, se naște o contra-întrebare: ”Ce am făcut, sau ce facem noi pentru apărarea valorilor proprii?” Se pare că fenomenul Trump reprezintă pentru toți cei care mai cred în valorile proprii naționale, o mișcare de emancipare de sub domnia gândirii unice și a tendințelor de implementare a unui sistem mondial dictatorial. Reamintesc justificarea președintelui american: ”Fiecare țară are interese naționale și este bine așa deoarece se poate dialoga pentru găsirea unor relații biunivoc advantajoase”. Dacă, ONG-urile care ies în stradă ar fi cu adevărat de dreapta, așa cum le etichetează media românească, atunci manifestațiile lor ar fi tocmai împotriva implementării obligatorii a sistemului politic al gândirii unice și a desființării statului național. În caz contrar, ele acționează ca niște falange ale progresivismului împotriva naționalului autohton folosind diverse pretexte pentru a deturna atenția publică și politică de la provocările dintr-o Europă aflată în degringoladă.