Organismul social

23 Ianuarie 2021 În cadrul unei discuții interesante s-a propus o interesantă stratificare a societății pe trei nivele: : „vârful” progresist, „grosul” care duce o viață de compromis și „arhaicii” incapabili de evoluție. Pivind societatea ca pe un organism viu în permanentă dezvoltare, mi-am exprimat mai nuanțat punctul de vedere. În general, prin vârfurile societății se înțeleg elitele. De aceea, ”vârfurile” nu pot fi progresiste (revoluționare, avangardiste, etc), deoarece fenomenul pe care-l promovează nu garantează stabilitatea și creșterea de care are nevoie societatea. Progresismul se află în perioada sa de demolare a societății. Referindu-ne la progresism, cred că mai indicat ar fi să vorbim de o excrescență a societății-organism care apare ca o malformație ce se poate transforma fie într-un cancer social, fie într-o mutație socială. „Impulsurile” care determină modificările acestor „celule” sunt ambițiile, interpretări eronate, dorința de eliminare a „vechiului”, importul nediscriminat al unor teorii sociale greu sau imposibil de implementat în mod generalizat din cauza dezvoltării istorice diferite. De obicei, mutațiile apar în cadrul „celulelor” tinere, respectiv tineretul care, deși are experiență redusă, se consideră îndreptățit să schimbe lumea din temelii. Așa numiții „arhaici” sunt pe cale de dispariție, sunt celulele „moarte” și care nu au fost capabile să se adapteze cursului istoric de dezvoltare a societății. În general, educația precară este cauza acestei rămâneri în urmă, a izolării, a stagnării și, în cele din urmă, a dispariției. „Grosul” constituie fundamentul societății. Este pătură conservatoare care păstrează „ADN-ul” nealterat al societății. Acest „gros” se dezvoltă în mod natural, fiind astfel capabil să absoarbă treptat acele elemente externe care să poată fi incluse fără alterări capitale și dăunătoare în organismul societății naționale. Din păcate, tocmai pentru alterarea acestui „ADN” național lucrează din plin, diverse instituții naționale sau suprastatale infiltrate și dominate de progresim care experimentează crearea unui organism nou, neverificat, dar ale cărui „celule” sunt alcătuite din mutațiile progresimului. ===================== Și atunci, ce facem pentru extirparea celulelor canceroase sau pentru însănătoșirea celor abia ”atinse”din acest organism social? Cum ne vaccinăm? Avem deocamdată două experiențe de guvernare progresistă: UE și America. Deja în Uniunea Europeană procesul este implementat de multă vreme și rezultatele sunt îndoielnice, Brexitul fiind prima operație de extirpare a „mutațiilor” cauzate de experimentele din laboratorul UE. În Statele Unite, procesul invaziv progresist s-a instalat extrem de agresiv odată cu o nouă Administrație ultra progresistă. Decretele prezidențiale din prima zi și campaniile de presă pentru eliminarea opozanților politici prin desființarea Partidului Republican, prin depistarea, urmărirea și persecutarea simpatizanților acestuia, par a fi instrumentele pentru instaurarea unei atmosfere de teroare politică și civilă pentru întărirea puterii progresiste. În acest fel, ”Tărâmul Libertății”, simbolizat prin Statuia Libertății, riscă să devină ”Tărâmul Terorii Progresiste”. ===================== Revenind la stratificarea societății expusă mai sus, consider că soluția pentru un organism social sănătos este conservatorismul modern prin care societatea își păstrează valorile primordiale naționale și tradiționale. Desi pare un nonsens, conservatorismul-modern nu este „arhaic”, nu pledează pentru o societate anchilozată, ci acceptă progresul absorbind treptat prin selecție naturală, valori externe care pot conviețui în simbioză cu valorile proprii. Pentru aceasta, o națiune trebuie să-și redescopere valorile de bază pentru fundamentarea conștiinței de sine. Practic, să devină sau să redevină cu adevărat națională și suverană. Abia apoi să analizeze beneficiile și să negocieze acceptarea selectivă a unor valori cerute de organizatiile paranaționale. Iar metoda acestei renașteri naționale trebuie să fie găsită, utilizată și apărată de o clasă politică cu adevărat națională. Și da, se poate, așa cum a demonstrat Președintele Donald Trump. Atâta doar că nu a reușit să apere această renaștere fiind lăsat singur în fața unor forțe unite la care s-au aliat și anumite părți din establishmentul politic republican.