Rosia Montana

23 Octombrie 2011 ROSIA MONTANA ESTE A ROMANIEI, NU A UNEI ADMINISTRATII TEMPORARE Situatia de la Rosia Montana ia o intorsatura neasteptata prin implicarea personala a presedintelui Romaniei, Traian Basescu ca suporter nedisimulat al proiectului in pofida unei reactii quasi-total negative a societatii civile si chiar a unei bune parti a clasei politice. Pretextul oferit de domnia sa, acela de nevoie acerba ca Romania sa-si completeze rezervele de aur, in contextul in care pretul acestuia a ajuns la un moment dat la peste 1800$ pe uncie, pare sa fie privit cu rezerva de insusi guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu care a declarat ca cel putin pentru o perioada de 10 ani, Romania este acoperita din acest punct de vedere.Intr-adevar, in luna Iulie, rezerva de aur a BNR era de 103,7 tone reprezentand 10% din rezervele internationale totale ale tarii, Romania aflandu-se pe pozitia 33 in lume dupa cantitatea de aur din rezerva. In plus, nu cantitatea de aur din rezervele nationale constituie elementul de baza al stabilitatii sau cresterii economice, in acest sens avand exemplul cel mai elocvent al unor tari cum ar fi Grecia cu o rezerva de 111,7 tone sau Portugalia cu 421.6 tone care se afla in pragul colapsului economic.Se pare ca intreg procesul de atribuire al concesiunii unor terenuri aurifere ale Romaniei unor firme straine este invaluit in mister. Este cert ca firma canadiana Gabriel Resources detine 80,46% din capitalul social, alti actionari acopera inca 0,23%, Romaniei ramanandu-i doar 19,31% din actiuni, implicit din aurul extras. Unele elemente importante in cazul concesionarii unor rezerve strategice ale tarii, cum ar fi eventualele clauze privind rezilierea, rediscutarea sau chiar modul de acordare a contractului, constituie motive puternice si suficiente pentru declansarea unei anchete parlamentare in vederea stabilirii unor eventuale conflicte de interese, mergandu-se chiar pana la rezilierea contractului cu eventuala plata a despagubirilor aferente. Romania nu este o republica bananiera ca sa apeleze la firme straine pentru exploatarea zacamintelor proprii, mai ales ca industria extractiva romaneasca are traditie si, in orice caz, nu pleaca de la zero.Aurul, in speta, este o sursa principala pentru mentinerea echilibrului financiar al unei tari. Instrainarea a peste 80%, a acestei cantitati, poate fi numita, fara exagerare, tradare a intereselor nationale. Iata de ce, consider ca pe langa protestele indreptatite ale societatii romanesti impotriva exploatarii terenurilor aurifere de la Rosia Montana, cu urmarea deloc linistitoare a poluarii si a distrugerii vestigiilor arheologice, sunt necesare urmatoarele actiuni din partea statului roman: 1. Legiferarea mentinerii in proprietatea statului roman a 100% din rezultatul exploatarii resurselor strategice 2. Legiferarea conditiilor de exploatare a resurselor strategice ale tarii (aur, petrol, minerale strategice) cu respectarea stricta a conditiilor de protectie a mediului si a vestigiilor istorice 3. Legiferarea infiintarii Agentiei Nationale de Exploatare a Resurselor Strategice care sa aprobe crearea intreprinderilor statului pentru exploatarea resurselor strategice 4. Investigarea de catre Parlament a conditiilor care au dus la incheierea contractului de la Rosia Montana, stabilirea responsabilitatilor si rezilierea contractului cu eventuala plata a despagubirilor aferente. Prin crearea in regim de urgenta a celor trei legi sugerate mai sus si ratificarea lor, insasi contractul de la Rosia Montana, care nu a intrat in exploatare inca, va putea fi reziliat. In plus, legiferarea exploatarii resurselor strategice de catre intreprinderi ale statului va asigura controlul strict al cantitatilor obtinute din exploatare, va impiedica instrainarea fara control a acestora (avem exemplul uraniului care a fost exploatat de intreprinderi controlate de URSS si instrainat) si nu in cele din urma va asigura baza legala pentru crearea unor locuri de munca in conformitate cu alocarile bugetare adaptate necesitatilor strategice nationale.