Politica Externa

29 Aprilie 2012 Asa cum rezulta din analizele sau discutiile post motiune, prioritatile guvernului Ponta, daca va fi investit, ar fi mentinerea stabilitatii economice, echilibrarea veniturilor populatiei si pregatirea alegerilor. Pe langa acestea, nu trebuie uitate si „reparatiile” mentionate in motiunea de cenzura: amendarea unor legi cu tenta discriminatorie la adresa romanilor din zonele controlate de majoritatea maghiara si pierderea controlului romanesc asupra resurselor naturale ale tarii. Desi nespecificata, o prioritate imediata este stringenta reinvigorare si mai ales reconfigurare a strategiei de politica externa in contextul in care Romania, din cauza unei diplomatii haotice si doar in regim de improvizatie, a ajuns intr-o starea de izolare internationala, marcata prin esecurile inregistrate in relatiile cu Olanda, cu Franta, cu Serbia, cu Rusia care face mari presiuni asupra Basarabiei fiind sustinuta de Germania, sau chiar cu Statele Unite unde diplomatia noastra este aproape inexistenta. Din cauza politicii sale externe reactive, nu active, manifestata prin ezitari si pasivitate, Romania este incapabila sa-si afirme si sa-si impuna interesele nationale, fiind ignorata chiar si in cazul luarii unor decizii in zona sa de interes imediat, cum ar fi Basarabia. In plus, se poate spune ca politica fata de „Romania de peste hotare” este absolut iresponsabila si condamnabila prin transformarea romanilor de pretutindeni in masa de manevra electorala, contribuind astfel la dezbinarea accentuata a comunitatilor. Viitorul Ministru de Externe trebuie sa fie avertizat ca basarabenii asteapta ca Romania sa-si schimbe politica ezitanta fata de Basarabia. Cine urmareste presa si parerea romanilor de dincolo de Prut, poate remarca nemultumirea crescanda fata de prezenta diplomatica putin vizibila a Romaniei cu efecte politice minuscule asupra Basarabiei, reprosul principal fiind lipsa de implicare a Bucurestiului care lasa Chisinaul singur la discretia Rusiei. Basarabia se afla sub o mare presiune atat din interior din partea fortelor politice rusofile, cat si din partea Rusiei pentru a se incadra spatiului politico-economic Euroasiatic, concomitent cu renuntarea la identitatea romaneasca. Trimisul special Dmitri Rogozin a exprimat in forta pozitia intransigenta a Moscovei fata de Basarabia, pozitie care poate avea efecte negative asupra vecinatatii estice a Romaniei prin instalarea unui regim ne-prietenos si chiar prin diverse forme de cooperare militara cu Rusia care pot realiza o tensiune pe Prut. Nu ar fi exclusa crearea unei “Cortine de Fier” cu repercusiuni dramatice fata de relatiile interumane prin reeditarea unei forme similara fostelor relatii la care au fost supusi cetatenii RDG in raport cu cei ai RFG-ului. Tocmai de aceea, diplomatia romaneasca trebuie sa-si defineasca zona de siguranta prin formularea urgenta a unei “Doctrine a vecinatatii apropriate”. In perioada imediata, este nevoie de descifrarea substratului declaratiilor Rusiei pentru a intreprinde actiuni de neutralizare, adoptand in contrapartida diplomatica, “atitudinea in oglinda” prin folosirea amplificata chiar a argumentelor lui Rogozin, transferate tarii noastre: interesul Romaniei in regiune; protectia si bunastarea cetatenilor sai romani intr-un numar incomparabil mai mare decat al cetatenilor rusi; identitatea culturala si identitara a populatiei de pe cele doua maluri ale Prutului. Consider ca pentru imbunatatirea activitatii de politica externa pe directia Basarabia, dar si a relatiilor cu romanii de pretutindeni, ar fi utile urmatoarele masuri concrete: 1. Definirea si implementarea principiului „Diplomatiei in tandem„ intre Bucuresti si Chisinau. Avantajele sunt multiple deoarece nu numai ca vor demonstra comunitatii internationale comunitatea de interese dintre cele doua spatii romanesti, dar vor da si semnalul ca Romania, ca stat membru NATO si UE, ofera certe garantii si devine sponsorul neconditionat al Chisinaului. 2. Infiintarea unui Departament pentru Relatii Speciale cu Republica Moldova in cadrul Ministerului de Externe cu scopul coordonarii relatiilor diplomatice, analizarii si atenuarii/rezolvarii problemelor populatiei romanesti, gestionarea acordarii cetateniei sau reactia rapida la orice fel de schimbari care pot afecta relatiile bilaterale. 3. Instituirea functiei de „Trimis special al Ministrului de Externe„, un “Goodwill Ambassador”, de preferinta o persoana din spatiul privat, purtator al unei “scrisori de acreditare” din partea Ministrului de Externe. In aceasta calitate, va putea solicita intrevederi oficiale, va realiza contacte atat in mediul politic cat si civic, va transmite si receptiona semnale din diverse segmente politice, civice si populare ale societatii basarabene. O asemenea formula prezinta avantajul flexibilatii si eficientei fara a implica “de facto” responsabilitatea guvernului, spre deosebire de aceea a unui reprezentant guvernamental insarcinat cu o agenda fixa si actionand intr-un cadru de actiune oficial, deci rigid. Asemenea “trimisi speciali” sunt frecvent folositi sub diverse forme si pot fi amintiti, Bruce Jackson, consilier special al Administratiei Bush pentru extinderea NATO, sau chiar Dmitri Rogozin, trimis special al Presedintelui Rusiei pentru Transnistria, la fel ca si diversi alti “Ambasadori de Bunavointa” care au avut si au roluri importante de influenta, datorita autoritatii pe care le-o asigura guvernele respective. 4. Depolitizarea “Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni” este o necesitate absoluta pentru restabilirea increderii intre guvern si comunitatile romanilor de peste hotare si pentru o mai buna abordare si intarire a relatiilor bilaterale, nu pe baza de subordonare si corupere politica, ci pe baza de parteneriat si cooperare inclusiv legislativa printr-o reprezentare corecta parlamentara. De aceea, la conducerea DRRP ar fi indicata numirea unei persoane din spatiul civic, neimplicata politic.