Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

  • ACCESARI

    • 73.562 HITS
  • Flag Counter
  • ARTICOLE RECENTE

  • CALENDAR

    mai 2024
    L M M J V S D
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • ARHIVA

  • Top Posts & Pages

  • Diasporasi Reintregirea

Ce sărbătorim pe 1 Decembrie

6 Noiembrie 2022

Ce sărbătorim pe 1 Decembrie?

În 1918, la Alba Iulia, era înfăptuită Întregirea României și a Neamului Românesc.

Astăzi, după 100 de ani, la 1 Decembrie, devenită Ziua Națională a României, sărbătorim o altă Românie, o Românie ciuntită și un popor separat prin niște granițe impuse de străini și acceptate cu capul plecat de funcționarii care administrează țara, președinte, parlamentari, miniștri.

Am ajuns să considerăm normalitatea unui stat al românilor, o țară fărâmițată căreia refuzăm să-i recunoaștem dreptul sacru la refacerea între hotarele pe care, altfel, le serbăm în fiecare an de 1 Decembrie.

Da, la 1 Decembrie, tot românul omagiază cu adâncă recunoștință lupta înaintașilor făuritori de Țară și întregitori ai poporului român.
În contrast, administratorii de astăzi ai statului român, niște funcționărași plătiți regește, nu simt nicio remușcare față de starea de astăzi a unei națiuni ciuntite pe care continuă să o perpetueze în pofida intereselor naționale.
Pentru cei care conduc destinele României, granițele artificial croite pentru fărâmițarea Țării și separarea românilor a devenit o NORMALITATE.

Dar în același timp, granițele cu care spațiul Schengen delimitează România constituie motiv de umilință națională.

Zilele acestea, ministrul de externe al României declara senin că noi nu avem pretenția la recuperarea pământurilor strămoșești care au intrat, prin invazia sovietică, cu tot cu populația românească, în componența altui stat, a Ucrainei.

Suportul necondiționat dat Ucrainei de România în cazul criminalei invazii rusești, nu ar trebui înțeles ca un check în alb pe care-l acordăm în disputele diplomatice necesare și inerente dintre cele două țări, odată restabilită pacea.

Dar dacă printr-o declarație publică făcută la repezeală, un înalt oficial român se spală pe mâini fără să clipească de moștenirea lăsată ROMÂNILOR, precum și de românii rămași sub ocupație, să ne mai mirăm că în teritoriile românești, cei care le ocupă astăzi fac totul ca să șteargă orice urmă de existență românească, cultură, monumente, populație, amintirea personalităților, limbă și istorie?

Cuvântul „UNIRE” a devenit un cuvânt tabu pentru președintele României de astăzi și pentru „aleșii neamului”.
Pentru ei, dincolo de Prut se află o altă țară, un alt popor, un alt stat.

Și atunci, ne putem întreba cu îngrijorare care este viitorul națiunii române dacă pentru cei care conduc astăzi statul român, nu mai există Țara și Poporul de la 1 Decembrie 1918?

Oare ce mai sărbătorim de Ziua Națională a României?