Moare PNTCD?

2 Noiembrie 2011 Apusul trist al PNTCD-lui = Parerea unui alegator = Exact acum trei luni, pe 3 August, scriam un articol, “Revenirea PNTCD” in care mi-am exprimat speranta ca singurul partid crestin-democrat romanesc, care a fost sabotat si sabordat de Traian Basescu si PD, va invata din esecul trecutului si va putea renaste prin  revenirea lui Victor Ciorbea in fruntea sa. Dar in acelasi timp am atentionat si supra pericolelor care pot periclita aceasta tentativa. Spuneam in acel articol ca o conditie esentiala este ca “un partid crestin-democrat renascut si reinoit trebuie sa aiba curajul de a-si promova o noua imagine ca partid national roman si mai ales sa se desprinda din siajul Cotroceniului”. Mai atrageam atentia ca “presedintele Traian Basescu este constient de pericolul pe care eventuala crestere a PNTCD-ului ar reprezenta-o pentru tinta electorala a partidului sau, PDL, si va face orice, cum a facut si in trecut, pentru a-i micsora sansele de supravietuire”. Si am mai afirmat ca “PNTCD trebuie sa se elibereze de sindromul inferioritatii”. Iata ca in trei luni de zile temerile mele privind pericolele care pot duce la esecul renasterii partidului, se adeveresc, ba chiar sunt amplificate si prin adaugarea unui alt aspect, renuntarea la moralitate, de care actuala conducere a PNTCD se pare ca nu-i constienta, dar care automat se rasfrange, prin reprezentativitate, asupra imaginii intregului partid. Dar sa le luam pe rand. Recentele actiuni ale liderilor PNTCD, arata ca acestia nu incearca sa iasa din siajul Cotroceniului, ci din contra, doresc sa puna partidul la dispozitia celui care a avut rolul primordial in scoaterea din prim planul politicii romanesti si aruncarea lui la periferia politicii romanesti. Cu alte cuvinte, partidul istoric, devine istorie prin transformarea lui intr-o simpla remorca a unei eventuale noi formatiuni politice fara traditie si fara morala. Asistam la cea mai clara exemplificare a Sindromului Stokholm in politica romaneasca, victima care simpatizeaza cu calaul, respectiv Victor Ciorbea care simpatizeaza si cere protectia lui Traian Basescu. In al doilea rand, Traian Basescu isi poate freca mainile de bucurie, deoarece misiunea sa de distrugere totala a PNTCD-ului, este usurata prin capitularea neconditionata a unui grup de lideri aflati in cautarea „impacarii istorice” dintre ei pentru impartirea locurilor efemere de conducere. Daca aceasta capitulare se realizeaza printr-un mandat al organizatiei atribuit in vreo adunare, vreun congres al membrilor, atunci este grav pentru mentalitatea membrilor PNTCD. Dar daca avem de-aface cu o simpla initiativa negandita a unor lideri oportunisti, atunci este interesant cum va reactiona marea masa a membrilor. Realitatea este ca acest lucru a fost posibil datorita acelui sindrom al inferioritatii de care aminteam in articolul trecut. Constienti de lipsa lor de viziune in reformarea partidului si readucerea lui in prim-planul arenei politice, liderii acestuia au asteptat disparitia lui Ion Diaconescu, ultimul etalon al crestin-democratiei romanesti, pentru a intra docili si umili sub mantaua protectoare a lui Traian Basescu, un lider, nu lipsit de carisma, dar lipsit de moralitate, de traditie si spirit democratic, adica in totala antiteza cu principiile de baza ale PNTCD. Si ajungem la cel mai grav aspect, renuntarea la preceptele morale, poate principala calitate care a reprezentat unicitatea PNTCD in tabloul politicii romanesti. Ca nu ne aflam in fata unui moment de ratacire sau al unui accident provocat involuntar de liderii partidului, o dovedeste faptul ca atitudinea aceastora subliniata si de declaratiile publice ale lui Victor Ciorbea, au loc exact la cateva zile dupa mesajul Regelui, o mostra de demnitate si un adevarat program national pe care PNTCD, ca partid cu declarate si demonstrate traditii nationale si monarhiste ar fi fost obligat sa-l preia si sa-l promoveze ca baza a restructurarii si renasterii sale. Sa fie lipsit de semnificatie si de importanta pentru taranisti, faptul ca Traian Basescu cultiva un personaj indoielnic cum este Paul Lambrino care contesta personalitatea Regelui Mihai si-si revendica inchipuite drepturi monarhice? Cand partidul, reprezentat prin liderii sai, isi ia drept mentor tocmai pe cel care a demolat partidul, a atacat personalitatea Regelui si institutia monarhica si a pledat pentru cedarea suveranitatii, este perfect legitima intrebarea: „Cu care dintre aceste trei aspecte se identifica oare Victor Ciorbea si ceilalti lideri care tranzactioneaza soarta PNTCD-ului?” Se poate spune ca oricine a proiectat acest scenariu al trecerii PNTCD-ului sub tutela lui Traian Basescu, a facut-o in mod deliberat pentru lichidarea definitiva, poate prin asimilare, al unuia dintre ultimile mari partide istorice care au contribuit la infaptuirea Statului National Roman. Cred ca asistam astazi la cea mai mare decadere morala a partidului in intreaga sa istorie, decadere care va constitui fara indoiala, piatra funerara a PNTCD. La Chisinau, crestin-democratia romaneasca a capotat lamentabil in momentul in care PPCD a tradat interesele nationale ale romanilor si pro-unionismul pentru avantajele iluzorii ale unei aliante otravite cu dusmanii declarati ai antiromanismului. Iar acum, la Bucuresti, PNTCD intineaza memoria inaintasilor si renunta, de facto, pana si la traditia monarhica, pentru a se agata lamentabil de o adevarata „funie a spanzuratului” care-i este oferita „cu gratitudine” de dusmanul sau de moarte de dupa 1989. Oare se mai poate face ceva pentru salvarea crestin-democratiei in Romania? Nu stiu, asta o pot spune doar membrii partidului si o pot demonstra daca vor avea curajul sa analizeze si sa ia masurile de salvare care mai sunt posibile in acest al doisprezecelea ceas, probabil ultimul din existenta istorica a PNTCD. Iar pentru PNTCD, salvarea a fost oferita in Mesajul Regal din Parlamentul Romaniei.