În ajunul Centenarului

23 Iulie 2017 CÂND va reveni Basarabia la România, nu DACĂ, este întrebarea la care trebuie să răspundă tânăra generație ajutată de generațiile mai vechi. Elementul timp este elementul critic pentru locuitorii acestei provincii românești ruptă samavolnic de la trupul țării și ținută separată prin lipsa de interes a factorilor politici de la București și Chișinău. Cu cât mai târziu, cu atât devine mai mare falia în dezvoltare față de restul României și cu atât mai dificilă și mai costisitoare devine refacerea decalajului. Nu putem trece cu vederea faptul că astăzi omenirea trece prin momente dramatice cu schimbări, nu în bine, de cele mai multe ori. Interesele națiunilor devin divergente, alianțele se destramă sau devin firave, reîmpărțirea în sfere de influență tinde să acapareze întreg spectrul politicii mondiale, războaiele în curs sau spectrul unor viitoare confruntări militare planează asupra planetei. Nu-i un secret că marile puteri, de care depinde soarta popoarelor, nu-si mai găsesc un numitor comun care să mențină stabilitatea și pacea globală. Statele Unite și-au definit deja prioritățile externe: Koreea de Nord, Marea Baltică, Marea Chinei de Sud, Zona Golfului și lupta împotriva terorismului. România și problema basarabeană nu intră în calculele americane. Rusia se vede în situația de a fi izolată pe plan internațional ca urmare a încercărilor precipitate de a reveni la puterea de altădată prin recuperarea în forță a unor zone din spațiul său tradițional de influență, dar bizuindu-se prea mult pe pârghiile sale energetice de control a Europei. Interesul Rusiei, pe lângă recuperările teritoriale din apropierea imediată, îl constituie menținerea influenței, prezenței și presiunii în apropierea granițelor Uniunii Europene: Țările Baltice, Basarabia, Caucaz. Ca de obicei, coliziunea cu rivalul său tradițional, Statele Unite, are loc pe scene secundare, dar cu mare impact mediatic, cum ar fi Siria. Paradoxal, dar ciocnirea din această zonă are repercusiuni majore asupra Europei. Uniunea Europeană trece prin mari încercări odată cu acceptarea invaziei necontrolate a migranților din Asia și Africa. Amestecul de culturi, printr-un multiculturalism prost înțeles în urma căruia cultura unei Europe care a fost leagănul civilizației vestice, este alterată de o cultură a violenței, contribuie la degradarea vieții pe continent. Iar acest lucru provoacă tensiuni între partenerii europeni și apariția unor tendințe dictatoriale ale centrului. Rezultatul l-a constituit, pe de o parte Brexitul, iar pe de altă parte o adevărată dizidență fățișă a unor țări ca Ungaria, Cehia, Polonia, mai recent Austria și, paradoxal, mișcări anti-imigrație chiar în Germania. Creșterea necontrolată a populației necalificată și neintegrată conduce la cheltuieli sociale insurmontabile și ca urmare la aplicarea unor măsuri nepopulare de austeritate. China este interesată în expansiunea spre Marea Chinei de Sud cu afectarea intereselor unor țări ca Vietnam și Filipine, dar, afară de sublinierea unui nou punct de tensiune internațională, acest lucru are puțină relevanță în ecuația basarabeană. După cum rezultă din cele prezentate, Centenarul Unirii are loc într-un moment nu foarte propice din punct de vedere internațional. Europa este afectată de problema imigrației și slăbirea coerenței dintre statele afectate, iar dependența energetică de Rusia o face opacă încercărilor româno-basarabene, deocamdată ale societății civile, pentru unificare. Nu trebuie neglijată îngrijorarea pe care ar constitui-o aducerea în curtea proprie a tensiunilor dintr-o Transnistrie aflată sub ocupația, de facto, rusească. Statele Unite nu au interese directe în zonă, nici măcar în Marea Neagră, unde deja există trei piloni NATO: Turcia, România și Bulgaria. Sigur, existența unor baze SUA pe teritoriul românesc constituie un element substanțial de siguranță împotriva unei eventuale expansiuni rusesști Rusia nu-și poate pierde piciorul de pod din Transnistria de unde poate controla inclusiv gurile Dunării, și poate constitui un viitor Kaliningrad oficial prin alipirea teritoriului la Rusia. Pe plan intern, politicul românesc de pe amândouă malurile Prutului nici nu a dorit, nici nu a fost capabil să susțină idealul și speranțele pentru reîntregire. În România, populația a fost atrasă spre zona scandalurilor politice, fiind izolată în mod voit de problemele naționale. În plus, influența cercurilor progresiste a reușit să îndepărteze o mare parte a tineretului de la ideea națională, promovând și impunând extrem de agresiv teza înlocuirii valorilor tradiționale și naționale prin așa zisele valori europene care fac apologia internaționalismului globalizator. În Basarabia, există încă o lume nostalgică care trăiește în trecutul unei lumi ce s-a dezvoltat la periferia Rusiei sovietice și care nu este capabilă încă să se trezească la realitatea și înțelegerea apartenenței la lumea românească. Pe de altă parte, tineretul beneficiar al altei deschideri începe să promoveze ideea revenirii la civilizația comună a națiunii române. Lupta dintre cele două segmente este în plină desfășurare, dar, să nu uităm, viitorul este al noii generații. Rămâne ca și clasa politică din Basarabia să înțeleagă cursul Istoriei Din cele prezentate, se poate trage concluzia că întreaga sarcină a pregătirii și finalizării procesului unionist revine societății civile românești din țară, din Basarabia, din diasporă, cu precădere tineretului, beneficiarul societății de mâine. Putem influența, dar nu ne putem bizui pe forțele externe. La fel ca în 1918, când Unirea a fost înfăptuită exclusiv de poporul român. De aceea, constituirea unui organism de coordonare prin asocierea organizațiilor și asociațiilor unioniste este un semnal puternic de care clasa politică, instituțiile guvernamentale de la București și Chișinău vor trebui să țină cont până la urmă. Zilele trecute la Băile Tușnad a avut loc Universitatea de Vară a maghiarilor, la care a participat și premierul Ungariei. A fost un puternic semnal de solidaritate pentru maghiari, mai ales în contextul în care Budapesta a creat departamentul Trianon 100, și ca o replica la Centenarul Unirii, dar și ca instrument de propagandă pentru punerea sub semnul întrebării a Tratatului de la Trianon din 1920. Iată că la Parlamentul României, pe 20 August va avea loc o adunare de constituire a unui organism internațional unionist, prin asocierea organizațiilor românești din toată lumea. Sigur, inițiativa este a societății civile, dar scopul este de interes național. Iar succesul oricărei mișcări naționale poate fi deplin doar atunci când societatea este unită, atunci când societatea civică și politică acționează ca un tot. Unirea nu se poate finaliza decât printr-un act politic ca voință a poporului. La conferință se vor dezbate diverse aspecte, se vor face propuneri concrete, unele fiind adresate politicienilor, legiuitorilor, factorilor de decizie ai statului. Oare, în aceste condiții, Președintele României, Primul Ministru, liderii partidelor parlamentare vor onora această conferință prin prezența lor? Vor reuși să treacă peste orgolii, peste diferențele partinice pentru a-și da mâna ca simbol al sprijinirii dezideratului național al Reîntregirii? Sperăm ca spiritul de unitate națională să fie și liantul, dar și mesajul care să pornească din clădirea Parlamentului României.