Emigrație, Imigrație

27 Noiembrie 2013 Emigraţie şi Imigraţie Societatea românească este atrasă într-un proces deliberat de dezbinare pentru obţinerea de capital electoral printr-o bine coordonată tehnică a scandalului politic la nivelul instituţiilor de stat. Când societatea civilă propune factorilor guvernamentali sugestii, aceştia închid automat orice canal de comunicaţie pentru a-şi masca fie lipsa de voinţă politică, fie chiar frica de a lua decizii. Deşi, pe blogul “Diaspora şi Reîntregirea” sau prin mesaje directe adresate factorilor de decizie guvernamentali au fost înaintate sugestii şi propuneri pentru îndreptarea unor situaţii critice ignorate sau lăsate în “hibernare”, reacţia acestor factori a fost fie inexistentă, fie arţăgoasă, fie extrem de palidă. Practic s-a refuzat orice formă de dialog constructiv sub pretextul adoptării liniilor trasate politic. Sper, totuşi, să se găsească şi alţi factorii politici sau organizaţii influente ale societăţii civile, dornice să asculte, să înţeleagă şi să ia atitudine faţă de problemele emigraţiei şi imigraţiei puse în discuţie, fenomene trecute cu vederea de societatea românească, în pofida puternicului impact negativ din punct de vedere naţional, economic şi social. Emigrația În lipsa unor măsuri de redresare economică eficientă și de creare a unui mediu investițional atractiv care să producă locuri de muncă, zeci de mii de români sunt siliți să emigreze. Acest exod masiv duce la depopularea țării, la reducerea forței de muncă calificată, la îmbătrânirea populației ca o consecință a plecării tineretului și implicit la creșterea cheltuielilor sociale prin reducerea veniturilor rezultate din taxarea forței de muncă şi pentru protecţia populaţiei îmbătrânite şi a copiilor abandonaţi. Pe plan extern, infracționalitatea unor categorii de cetățeni români contribuie la marginalizarea comunităților românești pe ansamblu și a poziției statului român în raport cu alte state. Oare pentru atenuarea situaţiei este suficient să ne plângem peste tot şi să-i blamăm pe alţii de discriminarea unor cetăţeni români care preferă să trăiască în afara regulilor de convieţuire socială, dar să profite parazitar de pe urma societăţii? Sau, poate este vorba doar de ipocrizia politică prin care se aruncă neputinţa noastră pe umerii altora cărora li se reproşează apoi că este datoria lor de europeni să rezolve situaţii care-şi au rădădcinile în ograda noastră proprie? Deşi este vorba de cetăţeni care nu numai că nu contribuie la dezvoltarea Românei, dar constituie şi o grea povară socială pe plan intern şi politică în raport cu comunitatea internaţional, lipsa de reacţie denotă incapacitatea factorilor de decizie guvernamentali de a gestiona o situaţie cu grave repercusiuni atât pentru interesele statului cât şi pentru comunităţile româneşti. Pe de altă parte, comunitatea europeană interpreteză ca “discriminare” împotriva unor obiceiuri tradiţionale, abordările ferme având ca obiect eradicarea unor fenomene aflate în afara limitelor de convieţuire socială. Este de neînţeles această miopie, care sugerează înţelegere şi moderaţie faţă de dezvoltarea periculoasă a unui fenomen infracţional transfrontalier ale cărui tentacole, având eticheta “Made in România”, se întind deja în întreg spatiul european şi încep să pătrundă şi pe alte continente. Tocmai de aceea, am sugerat fără succes, inclusiv la nivel guvernamental, „Legea Lezării Demnităţii Naţionale” ca o primă încercare din partea autorităţilor române de a-şi asuma responsabilitatea sa şi dorinţa de redresare a unui fenomen scăpat de sub control. Imigrația Prin golul creat de emigrație, dar și din cauza unor directive şi presiuni din partea UE, are loc o creștere a imigrației dinspre lumea a III-a, mai ales cu o populație fără calificare şi cu un grad scăzut de calificare. În condiţiile acestei creşteri alarmante a tendinţei imigrării dinspre ţările lumii a treia, devine necesară stabilirea unor condiţtii clare pentru limitarea acestui fenomen, înainte de deveni incontrolabil. În cele ce urmează sunt articulate câteva măsuri concrete care, în pofida unor reacţii posibile ale UE, ar fi bine să constituie subiectul analizei experţilor Ministerului Justiţiei, concomitant cu „Legea Lezării Demnităţii Naţionale” menţionată anterior: stabilirea unui plafon maxim anual de persoane care să fie acceptate temporar până la clarificarea statului fie de acceptare a depunerii cererii de rezidenţă, fie de expulzare; crearea unei grile de profesiuni necesare economiei naţionale pe baza căreia să se facă trierea persoanelor care pot fi admise pentru rezidenţă; extinderea perioadei de tranziţie până la acordarea dreptului de rezidenţă permanentă, perioadă în care nu se poate beneficia de dreptul de întregire a familiei; extinderea perioadei de acordare a cetăţeniei la minimum 5 ani, după obţinerea rezidenţei; Măsurile minimale propuse în acest material sunt inspirate din legislaţiile şi din experienţa altor ţări, cum ar fi Statele Unite, Australia, în care fenomenul imigraţiei are o veche tradiţie, dar care, mai ales în ultima perioadă, au început să se confrunte cu experimenţe negative. Experienţa unor ţări cum ar fi Franţa, Belgia, Italia, Olanda, Germania dovedeşte că imigrația necontrolată duce la modificarea structurii etnice și naționale, la alteratea elementelor de bază culturale și tradiționale, la creșterea pericolului unei deznaționalizări culturale de proporții și, nu în cele din urmă, la explozia infracționalității și a instabilității sociale prin creșterea cheltuielilor sociale necesare integrării acestui surplus de populație neadaptată spaţiului cultural şi spiritual naţional şi european.