Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

  • ACCESARI

    • 49,873 HITS
  • Flag Counter
  • ARTICOLE RECENTE

  • CALENDAR

    Aprilie 2017
    L M M M V S D
    « Mar    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
  • ARHIVA

  • Top Posts & Pages

  • Diasporasi Reintregirea

Naţionalism şi Patriotism

7 Ianuarie 2013

Naţionalism şi Patriotism

Aproape toate dicţionarele de înţelesuri din lumea largă identifică naţionalismul cu patriotismul.

Într-adevăr, este vorba de nişte sentimente care se răsfrâng asupra neamului şi teritoriului naţional, ţările fiind văzute, în cele mai multe cazuri, ca locuri de formare şi dezvoltare ale unui popor-naţiune.
Excepţiile sunt, în general, cele legate de forme politice imperiale sau federale constituite din conglomerate de grupuri naţionale forţate să convieţuiască în cadrul unui mediu aflat într-un echilibru extrem de fragil.

Istoria omenirii, arată că aceste „excepţii”, cu tendinţe hegemonice, apar periodic acţionând pentru lichidarea statelor naţionale stabile în scopul înglobării lor în respectivele structuri suprastatale.

Şi ca orice activitate umană împotriva unui curs natural de dezvoltare istorică, mai devreme sau mai târziu, se dezvoltă elemente de respingere şi apar fenomene de instabilitate socială şi politică urmate de dezintegrări spectaculoase cu efecte internaţionale nedorite, chiar violente.

Atacul sau încercările de suprimare a naţiunilor, reprezintă sursa războaielor, aşa cum au demonstrat-o cele doua războaie mondiale.

Recent, liderul liberalilor din PE, flamandul Guy Verhofstadt, fondator al grupului federalist Spinelli, afirma că tocmai existenţa statelor naţionale, respectiv a naţionalismului ca forma de rezistenţă, ar fi sursa celui de al doilea război mondial.

Aceasta este o încercare perversă prin care, nu numai că se justifică expansionismul URSS-ului şi Germaniei hitleriste, dar se încearcă justificarea politicii UE de lichidare a statelor naţionale.

Faptul că nu statele naţionale au fost cauza celui de al doile război mondial, ci tocmai internaţionalismul expansionist (astăzi, copilul său modern, federalismul european), este probat de politica Germaniei lui Hitler de distrugere a fiinţei umane prin Holocaust si prin cotropirea unor ţări europene ca Polonia, Cehia, Olanda, Belgia domnului Verhofstadt, Franţa, sau politica URSS-ului de Genocid împotriva populaţiei româneşti din Basarabia şi Bucovina de Nord şi împotriva poporului ucrainean.

Dacă patriotismul se identifică prin sentimente de dragoste, devotament şi loialitatea pentru o Patrie, în cazul naţionalismului, aceleaşi sentimente se răsfrâng asupra Naţiunii care a făurit acea Patrie.
Patriotismul şi naţionalismul sunt complementare şi inseparabile, cumulul acestor sentimente mergând până la sacrificiul de sine.
Iar acest sacrificiu, înseamnă, în vremuri de război provocat împotriva fiinţei naţionale române, viaţa proprie, sacrificiul suprem prin care s-a clădit statul naţional român, s-a întărit şi s-a dezvoltat naţiunea română.
Această jertfă a înaintaşilor a fost scrisă cu litere de sânge şi foc pentru totdeauna în Cartea de bază a naţiunii, Constituţia, revizuită sau nu.

Tocmai de aceea, caracterul naţional al României înscris şi în Legea Naţionala şi în sufletele românilor nu va putea fi ascuns, şters printr-o simplă trăsătură de condei indiferent de câte acorduri politice ascunse sau impuse din exterior vor fi puse la cale.
Ceeace a fost scris cu sânge şi foc va fi apărat cu sânge şi foc.

În vremuri de pace, sacrificiul de sine înseamnă renunţarea la avantaje personale pentru a veni în ajutorul Patriei tale când aceasta are nevoie de tine, dar şi pentru a-i apăra existenţa şi atributele de ţară suverană şi independentă ca naţiune definită prin caracteristici unice care o disting de alte naţiuni la fel de mândre de valorile proprii.

Dacă patriotismul defineşte relaţia cu ţara, cu teritoriul de formare şi dezvoltare a naţiunii, naţionalismul defineşte relaţia faţă de neamul căruia îi aparţii cu valorile şi tradiţiile sale.
Atacul concentrat asupra naţionalismului este tocmai o încercare de distrugere a legăturilor cele mai intime ale unui popor şi implicit a dinamitării statului naţional şi a independenţei sale.
Acest lucru s-a manifestat prin teoria internaţionalismului comunist, iar astăzi de diversele forme globalizatoare, cum ar fi federalizarea europeană, care ajung să ceară imperios însăşi cedarea atributelor de suveranitate statală.

Din păcate, grupuri politice şi politicieni de vârf, ajung atât de departe cu lipsa de înţelegere a patriotismului încât încearcă să-l identifice cu apartenenţa la ideile de partid şi, mai mult, cu apartenenţa internaţionalistă a partidului la grupări politice suprastatale, aşa numitele „internaţionale politice” care fac şi desfac politicile naţionale.
Şi astfel, aceste ideologii totalitare sunt cele care subordonează interesele naţionale ideilor globalizatoare, acţionând făţiş împotriva naţionalismului şi promovând renunţarea chiar la principiile suveranităţii naţionale în schimbul propăşirii unor interese particulare de grup sau personale.

Principiile naţionalismului sunt curate, punând accentul pe promovarea culturii şi intereselor naţionale atunci când sunt în contradicţie sau sunt atacate de diverse grupuri suprastatale, sau chiar naţionale.

Progresul naţional este amplificat din spiritul de concurenţă internaţională care, în condiţiile administrării ţării de forţe cu adevărat patriotice, duce la dezvoltare şi la progres. Naţiunile care actionează independent pot să-şi atingă scopurile naţionale, pot crea un mediu propice dezvoltării din interior spre exterior, întărindu-şi coeziunea sociala şi naţională, protejându-şi valorile şi societatea.

Deci, naţionalismul duce la progresul şi dezvoltarea naţiunii, în timp ce globalizarea, inclusiv prin federalizare, contribuie la stagnare prin plafonări şi restricţii dictate de la nivel central în favoarea acelor state care au deja un ascendent economic şi politic şi la descompunerea naţiunii prin alterarea valorilor naţionale.

Odată înglobate în formaţiuni suprastatale, naţiunile îşi cedează suveranitatea, prioritatea principală devenind promovarea intereselor internaţionale, de cele mai multe ori acestea fiind interesele principalelor state cu rol conducător, state care-şi impun propriile interese naţionale prin subordonarea statelor marginaşe.

Tocmai de aceea statele puternice sunt principalele promotoare şi beneficiare ale creerii structurilor suprastatale în care pot domina şi-şi pot impune propriile interese, profitând de slabiciunea acelor state care renunţă la propria dezvoltare naţională.

România are marele avantaj al unui larg segment de populaţie în afara graniţelor actuale, populaţie care este parte a naţiunii române.

A avea în vedere păstrarea caracterului naţional al acestei populaţii de către guvernul României este o dovada de naţionalism în sensul celor discutate mai sus.

Dacă negăm naţionalismul românesc, atunci, pur şi simplu, înseamnă a ne debarasa de aceste milioane de români care din varii motive nu se află în interiorul graniţelor.

Spuneam mai sus că patriotismul, caracterizat prin sentimente de dragoste, devotament şi loialitatea pentru o Patrie, defineşte relaţia cu ţara, cu teritoriul de formare şi dezvoltare al naţiunii.

Iată de ce, apărarea integrităţii ţării şi a dorinţei de reîntregire a ţării, prin revenirea Basarabiei la Patria mamă, este cea mai înaltă dovadă şi probă de Patriotism.

Tocmai de aceea, articolul 1 al Constituţiei, în care caracterul naţional este negat vehement de minoritatea maghiară care doreşte să ajungă la guvernare, dar şi de forţe internaţionaliste, este pilonul central al unităţii statului român şi trebuie completat cu prevederea posibilităţii unirii României cu teritoriile sale pierdute locuite de conaţionalii noştri, pe baza precedentului creat în Constituţia Germaniei federale.

Oare ne este frică sau ne este ruşine să ne definim ca naţionalişti si patrioţi, adică iubitori de Neam şi Patrie?

7 răspunsuri to “Naţionalism şi Patriotism”

  1. Dinu said

    Din pacate la ora actuala daca te definesti patriot, a devenit ceva oarecum desuet.
    De acord, art.1 trebuie sa ramana neschimbat.

    Apreciază

  2. Becker Pusa said

    Iata ce cred ca este nimerit a va face cunoscut referitor la subiectul de mai sus:

    Discurs Barbu StefanescuDelavrancea

    Patrie și patriotism (24 ianuarie 1915) – „Copii, ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscolește toate puterile din om și, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i cunoaște și nu-i vor cunoaște. (…) Patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și peste mări, și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, și nu găsim mângâiere decât în restriște și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor

    Apreciază

  3. lt.cdor.rz. Mihai Adrian said

    vad ca telul nostru s-a cam dus pe apa sambetei ,nu vad decat politica isarescu vinovat in ultimii 20ani fundatia grigore vieru din new york,oameni buni treziti-va aduceti-va aminte PDL-USL-UDMR-UNPR aceeasi mizerie. haideti sa ne trezim macar in al 12 ceas

    Apreciază

  4. Patriotu` said

    Patria mea nu seamana deloc cu cea a lu` boc (!) si a tuturor ciumelor portocalii!

    Apreciază

  5. Mike-Mihai Bocancea said

    Hai sa fim seriosi, nu stiu in ce tara lumea isi ducea la guvern verigheta ca tara sa-si iasa din impas, mai recent oricit ar evita unii sa se atinga de aspectul politico-economico-social al celor suprabogati si care nu vor sa-si plateasca „fair taxes” ca scirba aia „grasa” de actor francez (Deparadieux, parca asa il cheama si a stricat rolul-personaj al Rasputin-ului) care ba a fugit prin Belgia, ori chiar a cerut si acceptat cetatenia rusa de la Putin, numai ca sa se preteze sa plateasca taxe mai putine, desi cu ajutorul poporului francez a ajuns ce a ajuns, si de acuma are ceva milioane in plus nu vrea sa imparta nimic cu amaritii ailalti de francezi, care nu o duc asa bine ca el si au votat un guvern socialist cu Holland in frunte (ori poate e aspectul ca nu-i plac recentii concetateni francezi, arabii din Algeria, Tunis, Maroc, etc. ori alti Africani, chiar mai negri, si astfel isi arata sovinismul si ciuda ca aia fac o groaza de copii si el nu prea) Aceiasi situatie e si aici la noi in America, California in special unde noi invatatorii avem de suferit caci cei bogati ( as zice eu 100-150 de mii venit anual) si cei suprabogati ( as zice eu 400-450 de mii anual, cum e fortat de fortele democratice din aceasta tara si Mr. Obama sa recunoasca) nu vor sa plateasca taxele ce li se cuvin conform legii, si se sustrag sub tot soiul de forme de tertipuri, caci populatia scolara (school population) e in principal latina ori african-american iar copii bogatasilor inplus merg mai mult la scoli particulare ( cum imi pare rau sa recunosc dar totusi am facut si eu cu fiica mea, ca sa nu se amestece cu „bad apples versus good apples” dar taxe am platit totusi cu „virf si indesat” ca reprezentant al „lower middle class” foarte putin deasupra „poverty line” caci nici in America teacher-ii nu-s platiti prea bine. Asa s-a vazut si cu Mitt Roamney care nu stia cit era dator taxa sa plateasca la citeva milioane de cistig anual si platea doar 15% mai putin la % ca orice american de rind, ca de aia i-au ris alegatorii in nas, de au votat tot cu obama dasi si asta se dovedise cu promisiuni mincinoase. Eu sa nu aud de „dreptacii” (to the Right) romani, care aici o duc in majoritate prost in comparatie cu „corespondentii” lor americani, care americani au mostenit case de milioane ori business-uri gata facute de parintii lor dar dreptacii se bat cu „caramizi” in piept de fac pe „ant-comunistii” si de aia se arunca in partidul Republican, care ii dispretuieste desigur. Cind ii aud ce prosti insira imi aduc aminte ca pe mine nu m-a primit in Partidul Comunist Roman (desi poate as fi dorit si eu sa maninc mai bine) ca pe ei caci aveam origina foarte nesanatoasa, dar de lucruri personale altadata. Totusi cind vorbim de rusi si ucrainieni ar trebuii sa se faca o distinctie caci vorbesc diferite dialecte ale aceleasi linbi, sint la fel de slavi (de Nord-est) amindoi si s-au despartit (dupa mine) aiurea, caci Ucraina a ramas in urma cu democratizarea, economia, politicul-socialul, etc fata de Rusia, desi si ucrainienii voiau sa traiasca mai bine, sa manince mai bine, sa …se „insoare” cu femei mai frumoase, dar daca de atita au avut parte, asa sa le fie, ca tot nu vor sa ne dea Bucovina de Nord inapoi si nici de Maramuresul de Nord de care vad ca romanii nici nu mai pomenesc.

    Apreciază

  6. […] Naţionalism şi Patriotism […]

    Apreciază

  7. Monte Christo. said

    Patrie și patriotism (24 ianuarie 1915) – „Copii, ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscolește toate puterile din om și, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i cunoaște și nu-i vor cunoaște. (…) Patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și peste mări, și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, și nu găsim mângâiere decât în restriște și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor

    Credinta in Dumnezeu,este credinta in neam si Tara!-punctum!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: