Naționalism Ucraina

23 Februarie 2014 Ucraina în căutarea statului său național Într-un comentariu pe Facebook, spuneam: „Statele naționale din Europa s-au creat datorită naționalismului. Ucraina, atât de variată și creată artificial ca stat independent abia după căderea URSS, își mai caută încă o formă de stat național. Nu este exclus să vedem o creștere a spiritului naționalist, cu excese la adresa minorităților, inclusiv românești. Timoșenko este un exponent al naționalismului ucrainean, deci un element de coagulare al acestuia. Atenție mărită la ce se întâmplă cu românii, mai ales că Ion Popescu deputatul român din Rada nu s-a dezis, cel puțin până ieri 21 februarie, nici de Partidul Regiunilor, nici de politica lui Ianukovici. Și iată că Rada de la Chișinău, într-unul din primele acte pe care-l dă la 24 de ore după căderea regimului Ianukovici, confirmă punctul de vedere exprimat. „Rada Supremă a Ucrainei a abolit, duminică, legea privind principiile politicii de stat în legătură cu limbile minorităților, adoptată de parlament în iulie 2012. În virtutea acestei legi, româna avea statut de limbă regională în zonele în care etnicii români erau majoritari.„ Sigur, cred că se îndreaptă cu precădere spre limitarea limbii ruse în scopul înăbușirii în fașă a eventualelor încercări de secesiune care se vehiculează în diverse medii. Dar, colateral, comunitatea românească se află inclusă în acest joc. Și asta încă nu ar fi nimic, deoarece limba, cu atît mai mult cea oficială, este un element de bază care constituie liantul statelor naționale, așa cum limba română este limba oficială a statului național român. Din punctul nostru de vedere, important este ca situația minorității românești din Ucraina să fie permanent monitorizată de București pentru a putea fi prevenite eventuale derapaje. Când atenționam mai sus asupra viitorului românilor din Ucraina, mă adresam cu precădere Guvernului român, care, prin Ministerul de Externe trebuie să găsească o formă de monitorizare, astfel încât să nu dea impresia unui amestec în problemele interne, mai ales acum când în Ucraina și printre ucraineni există suspiciuni serioase la orice reacție exterioară. În general, un trimis special, uneori numit ”ambasador de bune intenții” provenit din societatea civilă este o formulă uzitată și de alte guverne pentru asemenea misiuni informative. În paralel, acest ”instrument de monitorizare”, care va fi un semnal și către administrația de la Kiev asupra preocupărilor Bucureștiului pentru români, le va da încredere acestora că nu sunt uitați și lăsați din brațe de România.