Cuvântul interzis

23 Octombrie 2015 În Germania, după ieșirea dură a cancelarului Angela Merkel la adresa comentatorilor de pe ”Facebook”care i-au criticat politica de acceptare a șuvoaielor nestăvilite de oameni din țări asiatice sau africane, s-a trecut la urmărirea acestor ”rasiști și naționaliști”. Este o acțiune infamă inițiată de cel mai citit ziar german,”Bild”. Spun că este o inițiativă infamă, deoarece reporterii ziarului au ajuns să-i urmărească pe cei care publică diverse comentarii acide pe ”Facebook” la adresa ”imigranților”, inclusiv publicându-le numele, fotografiile și adresele fizice la care locuiesc. Cu alte cuvinte, massmedia dirijată sau comandată de autoritățile germane pătrunde în viața oamenilor și divulgă date prin care aceștia pot fi depistați, urmăriți și chiar omorâți de eventualii teroriști strecurați printre ”refugiați”. Iar pentru ca acțiunea să fie finalizată pe linia cerută discreționar de Angela Merkel, ”Bild” solicită ca procurorii să ia atitudine împotriva celor ce-și exprimă părerile pe ”Facebook”. Și asta, în contrast cu atitudinea clementă și înțelegătoare față de scritorul german de origine turcă Akif Pirincci care,într-un discurs extremist, dar considerat normal deoarece era … ”discurs public”, cerea chiar și înființarea lagărelor de concentrare. Dacă ”opiniile politice” se bucură de ”imunitate”, indiferent cât sunt de nocive și încărcate de ură, în cazul ”scrierilor” persoanelor fizice este posibilă aplicarea de pedepse care merg până la închisoare. Se întâmplă în Germania de astăzi a doamnei Merkel, la fel cum s-a întâmplat în Germania lui Hitler, unde opiniile diferite față de părerile oficiale sunt ostracizate și pedepsite cu brutalitate. Nu este exclus ca legile ”pumnului în gură”, care amintesc criminalele regimuri naziste și comuniste, să fie extinse la nivelul întregii UE sub presiunea cancelarului german. Cum Berlinul constituie ”farul călăuzitor” pentru majoritatea țărilor care renunță de bună voie la suveranitate, printre acestea fiind și România, nu ar fi de mirare ca amenințările cu libertatea sau chiar transpunerea lor în fapte să devină realități românești. Cu alte cuvinte, nu este decât o chestiune de timp până când va fi implementată politica dublelor standarde pentru discursul politic sau pentru intervențiile frustrate ale persoanelor fizice. Asemenea politici de control și de îngrădire a libertății cuvântului ca cele începute pe teritoriul Uniunii Europene, în Germania doamnei Merkel, pot constitui amenințări directe, atât la libertatea de exprimare cât și la libertatea fizică a cetățeanului. În asemenea condiții, oare mai există vreo speranță ca un cetățean european să-și păstreze libertatate de expresie fără ca un ”minister al adevărului continental” să-i închidă gura? Pe blogul personal ”Diaspora și Reîntregirea”, s-a exprimat întotdeauna poziția naționalistă de apărare a valorilor naționale în fața tăvălugului nivelator menit să promoveze ca standard european multiculturalismului impus cu mult tam-tam de Berlin, dar și de socialiștii și liberalii români care simt nevoia să mărșăluiască în ritmurile belicoase germane. În plus, s-au criticat activitățile guvernamentale sau ale altor factori politici care au fost considerate în totală contradicție cu interesele naționale. Naționalismul este văzut de autoritățile germane și de alți lideri ai UE ca o gândire subversivă și periculoasă poate fi considerat o crimă și o amenințare la adresa ”valorilor europene” conform noilor standarde impuse de Berlin, UE și diverse cercuri politice socialiste și neo-liberale. Iar pentru această ”crimă”, pentru folosirea acestui cuvânt interzis, mai devreme sau mai târziu va veni vremea judecății prin aplicarea principiilor ”umanismului european al pumnului în gură”. Cum în România se poate înființa un partid cu numai 3 persoane, n-ar fi dificilă înregistrarea unui Partid Suveranist (al Liberei Exprimări), poate nu cu scopul imediat de a deveni un competitor electoral, ci pentru a permite membrilor săi, din România și din Basarabia, să își spună liber părerile, inclusiv naționaliste, sub formă de ”opinii politice” fără să mai poată fi trimiși în judecată. Nu de alta, dar nimeni nu dorește să se trezească într-o zi că-i înhățat și că i se spune foarte politicos: ”La pușcărie, mă, naționalistule!” Un asemenea partid ar putea promova oficial diverse inițiative de interes național, cum ar fi cele unioniste, pe care politicienii actuali nu îndrăznesc nici măcar să le gândească fără să le fie frică că vor fi excluși din partidele care ”i-au făcut oameni”. Dar oare sunt amatori?