Guvern iresponsabil

6 Martie 2012 Urmarind atent modul in care romanii ajung sa se confrunte cu realitatile unor relatii interetnice tensionate, este imposibil sa nu se observe ca asupra fundamentului nostru national etnic are loc un atac concertat atat din interior cat si din exterior. Acesta situatie, conjugata cu o administratie a tarii care gestioneaza absolut iresponsabil relatiile interne interetnice, inclusiv printr-o Constitutie prost conceputa completata cu legi discriminatorii pentru majoritatea romaneasca, tinde sa se agraveze, eventual sa explodeze in scenarii secesioniste gen Kosovo. Pe plan intern, relatiile interetnice sunt otravite de pasivitatea inexplicabila a autoritatilor fata de incercarile din ce in ce mai agresive ale formatiunilor politice si civice ale minoritatii maghiare, care sprijinite direct prin politica extrem de activa a guvernului Viktor Orban au ajuns sa emita adevarate ultimatumuri cu tenta secesionista. Pretentiile acestora sunt incurajate de participarea efectiva la guvernare a maghiarilor datorita prevederilor Constitutiei Romaniei care expliciteaza dreptul fiecarei minoritati de a avea cate un loc asigurat in Parlamentul Romaniei indiferent de cota de reprezentare si datorita Legii Electorale care permite doar organizatiilor societatii civile ale minoritatilor (UDMR), dar NU si ale majoritatii romanesti de a putea participa la procesul electoral in calitate de competitor electoral. Partidele lipsite de majoritatea parlamentara se asociaza pentru a guverna cu reprezentantii minoritatilor, fiind capabile sa le satisfaca aceastora din urma orice pretentii revizioniste si acceptandu-le sa-si impuna vointa in detrimentul populatiei romanesti in zonele unde maghiarii sunt majoritari. Daca initial, UDMR-ul organizatia minoritatii maghiare a cerut autonomia pe criterii etnice, iata ca acum, cu ocazia congresului Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania, creatia pastorului Laszlo Tokes, un discurs inflamator aplaudat de audienta a fost cel al liderului Izsak Balasz al Consiliului National Secuiesc.Acesta a emis pretentii care au atins pragul isteriei secesioniste: – infiintarea unei tari mama interna pentru maghiarii din Romania – limba maghiara sa capete statut de limba oficiala regionala. UDMR, la randul sau, alimenteaza starea conflictuala prin cererea revizionista de separare pe criterii lingvistice a UMF-ului de la la Targu Mures. Oare, maghiarii care cer si obtin burse de studiu in Franta, Statele Unite sau Madrid vor cere si acolo ca institutiile respective sa fie in limba maghiara? Un institut de invatamant specializat superior formeaza profesionisti care vor activa in cadrul statului in care limba majoritatii este romana, deci nu este o institutie scolara dedicata asigurarii mostenirii si specificului cultural. Este clar ca intentia politicienilor si activistilor maghiari este de a mentine o permanenta stare de tensiune etnica in zona cu tenta secesionista. Pe plan extern, inabilitatea dezarmanta a diplomatiei noastre in promovarea intereselor majore ale tarii, indreapta Romaniaspre o izolare internationala. In Serbia, presiunile de deznationalizare constanta la care este supusa minoritatea romaneasca prin impunerea unei ntionalitati si limbi vlahe inventate, au fost monitorizate permanent, iar atitudinea ferma a Romaniei care si-a folosit corect prerogativele de stat membru al Uniunii Europene a dus la un acord care sa asigure protectia acestei minoritati. In schimb, in Basarabia, situatia majoritatii romane este privita cu iresponsabila detasare si cu dezinteres de autoritatile romane in pofida unei politici de deznationalizare dusa de fortele fatis anti-romanesti din PCRM si din PSD, satelitul jalnic al comunistilor anti-romani, de coniventa in aceasta directie cu elemente politice din cadrul triumviratului puterii de la Chisinau, cum ar fi Marian Lupu, alt rezultat resapat al comunistilor. La fel ca in 1939, cand hitlerismul si comunismul si-au aratat adevarata fata si similaritate, Rusia si Germania incearca si astazi sa decida soarta Basarabiei in profund dispret pentru populatia romaneasca, dar bizuindu-se pe minoritatile si pe elementele anti-romanesti atat din opozitie cat si cele aflate la carma unei puteri fragile. Politica agresiva germano-rusa de forta este posibila si datorita lipsei vinovate de reactie a administratiei de la Bucuresti care pare paralizata de frica in pofida pozitiei sale de tara membru a Uniunii Europene. Si ce dovada mai concludenta poate exista decat respingerea de catre Camera Deputatilor si de Guvernul Romaniei a proiectului de lege privind comemorarea deportarilor staliniste a basarabenilor si bucovinenilor depus tocmai in 2010 de deputatul basarabean Tudor Pantiru? Comparand cu Serbia, se poate constata ca in cazul Basarabiei, Bucurestiul foloseste politica dublului standard. Aceastei conjuratii politice internationale care profita si de complicitatea vinovata a Bucurestiului si a Chisinaului i se poate raspunde doar prin reactia ferma a societatii romanesti obligata de aceste realitati sa se organizeze pentru a se opune mentinerii dezmembrate a natiunii noastre si pentru a impune reunificarea tarii pornind de la baza pe care o constitue poporul. Iar embrionul acestei miscari nationale pare sa se infiripe in jurul Consiliului Unirii.