Focarul transnistrean

Publicat în COTIDIANUL 4 Februarie 2023 == REÎNTREGIRE, UNIRE, REUNIRE == Când este vorba despre readucerea Basarabiei înapoi în România există dezbateri aprinse despre cum ar fi corect să ne exprimăm: Unirea, Reunirea sau Reîntregirea României. Pentru asta cred că trebuie să ne decidem ce dorim. REÎNTREGIREA ar fi corect dacă s-ar pune în discuție toate teritoriile înstrăinate ale României. Dar, în situația actuală este vorba doar de o parte a Basarabiei istorice. UNIREA este un termen contestat deoarece unirea s-a produs de drept în 1918. REUNIREA pare formula corectă prin prisma celor de mai sus. Dar … Dar există Transnistria, acest cui al lui Pepelea, acest Cal Troian plantat de Rusia sovietică. Și atunci, cum se poate vorbi de Reunire prin înglobarea unui teritoriu care nu a aparținut niciodată României? Nu trebuie pierdut din vedere că scopul primordial al revenirii Basarabiei, atâta cât a mai rămas, este ca România să-și salveze populația de dincolo de Prut de la dispariție și de a-i proteja acesteia spațiul istoric de existență, spațiu care aparține de drept națiunii române. Dar deoarece Transnistria este un pion otrăvit, o provincie rusificată și ocupată de trupe rusești, se pune întrebarea, care sunt convins că se pune și la București, și la Chișinău, și pe la Bruxelles: „Dacă Basarabia revine la România, ce se întâmplă cu Transnistria?„ Teoretic, eliminarea hotarului de pe Prut, ar aduce în UE, o enclavă rusească scăpată de sub control, iar în NATO, trupe rusești, deci aflate sub comanda directă a Rusiei. Și atunci, nu cumva Reunirea se poate realiza prin simpla renunțare la Transnistria? Problema majoră este că în cazul renunțării precipitate, fără o pregătire politico-diplomatică serioasă, Rusia o înglobează imediat și crează un pion avansat în coasta Ucrainei și în imediata vecinătate a României, UE și NATO. Pe de altă parte, un mare număr de basarabeni se opune renunțării la Transnistria deoarece „este teritoriu al Republicii Moldova„. Dar, conform acestei retorici, ar trebui admise și pretențiile Ucrainei asupra teritoriilor care au fost rupte de URSS de la România și care au fost atașate Ucrainei, ca fiind teritorii ucrainene. Diferența este enormă. Teritoriile din Ucraina aparțin istoric României și populația de acolo a fost majoritar românească înainte de ocupație și lichidarea masivă a românilor. În schimb, Transnistria nu a aparținut niciodată României, iar astăzi Chișinăul n-are niciun control. Luând în considerare și toate teritoriile românești înstrăinate prin invazia sovietică și redistribuite arbitrar, oare cât de valabil poate fi un drept de proprietate artificial și îndoielnic atribuit? Poate sta în picioare un asemenea argument? Desigur, nimeni nu poate contesta și nu are dreptul de a contesta faptul că în 1992 s-a luptat și s-a murit pentru Transnistria. Și totuși, a fost făcut sacrificiul pentru teritoriu, sau pentru apărarea românilor supuși unui adevărat pogrom de către celelalte populații slave conlocuitoare? Acest pion otrăvit poate sta în calea Reunirii. O Reunire românească, cu o Transnistrie atașată, ar avea implicații enorme și asupra relațiilor și chiar principiilor din UE și NATO. Deci, Transnistria poate deveni un pion otrăvit chiar și pentru aceste două organizații, nu doar pentru România, implicit pentru stabilitatea unei Europe care aflată în suferință din cauza războiului din Ucraina, s-ar putea opune. Soluționare problemei transnistrene, un conflict înghețat, pare greu de găsit și de implementat. De aceea, rolul unei Ucrainei aflate în stare de beligeranță cu Rusia și care ar putea fi interesată în eliminarea unui focar latent de amenințare, devine crucial. Soluția utopică, dar nu imposibilă, care poate fi decisă în cadrul unor tratative tripartite București-Chișinău-Kiev, ar fi cedarea Transnistriei, înainte de Reunificare, cu asumarea responsabilității Ucrainei pentru administrarea regiunii. Dar și, în acest caz, ar fi nevoie de implicarea unei diplomații românești de mare calibru și finețe, o diplomație grijulie pentru soarta românilor aflați sub jurisdicție ucraineană. O avem?