Chișinău în criză

18 Februarie 2015 Chișinăul trece printr-o nouă criză politică, de data aceasta mult mai gravă în contextul provocărilor geopolitice din Ucraina față de care nicio țară a Europei nu poate rămâne indiferentă. Cu atât mai puțin Basarabia care poate fi direct afectată prin prezența Rusiei în însăși interiorul granițelor sale oficiale (Transnistria), conjugată cu un activ segment de populație rusă de tendință anti-europeană. Ca unul care a încercat să se implice în apropierea până la (re)integrare a Basarabiei în spațiul românesc, împărtășesc îngrijorarea multor factori politici și lideri de opinie de la Chișinău privind semi-eșecul acestui proces de românizare-europenizare, care, prin prisma bâlbâielilor partidelor politice de dincolo de Prut, pare să înregistreze un recul. Personal, consider că principala cauză a instabilității politice de la Chișinău o constituie evaluarea greșită a priorităților politice a curentelor pro-românești, deci pro-europene. În lipsa unui concept de renaștere națională, partidele merg pe principiul, bine exprimat de Ion Creangă: “mai bine la mine în sat fruntaș, decât la oraș codaș” și se luptă până la anihilare pentru păstrarea avantajelor de “fruntași”, adică de păstrători ai pâinii și cuțitului. Iar urmările sunt: frustrarea generală a populației și a adversarilor politici din opoziție, corupția, deturnarea de la ideea de națiune. Astfel, piedicile pe care grupările, autodenumite “partide liberale”, și le pun unele altora, nu reprezintă decât manifestări de infantilism politic lipsite de viziune și extrem de daunătoare pentru viitorul românesc dincolo de Prut. Pretenția de a se numi “liberale” fără ca Basarabia să dispună de o economie funcțională căreia să i se poată aplica politici liberale, reprezintă o maimuțăreală sau, dacă vreți, o imitație fără fond a unui curent “á la page”, de “bon-ton” pe plan mondial. De fapt, ”liberalii” basarabeni împrumută din ideologia ultra-liberalismului decadent doar ideea negării sau minimalizării valorilor naționale și tradiționale. Renegând-și tradiția, continuitatea și indivizibilitatea românească, partidele ”liberale”, cot la cot cu partidele satelit ale Kremlinului, se pliază atât intereselor europene cât și ale unei Rusii în expansiune pentru recuperarea spațiului ei imperial. Partidele basarabene, în quasi-totalitatea lor, adoptă politica ambiguă a poporului moldovenesc multietnic, refuzând cu ostentație orice referire la originea, identitatea și necesitatea de reîntregire românească. Prin asemenea abordare, se continuă și se accelereză procesul de deznaționalizare a românilor basarabeni. Se poate spune că forțele politice de la Chișinău contribuie în egală măsură la deznaționalizare, diferența fiind doar în rezistența la revenirea în zona de influență și de comandă a Moscovei. Criticarea lui Mihai Ghimpu pentru refuzul de a vota guvernul Leancă II este considerată ca un atac nemeritat. Ar fi nemeritat dacă situația politică, socială, economică și, nu în cele din urmă, națională ar fi normale în Basarabia. Dar acolo, adevărată luptă politică este între a exista și a nu exista a elementului românesc, element care poate fi anihilat prin victoria și aducerea la putere a forțelor politice pro-moscovite aflate într-o adevărată ascensiune, desigur prin infiltrările, influența și propaganda rusească. Guvernul Leancă a realizat niște lucruri vizibile și reale pentru apropierea Basarabiei de România și implicit de Europa. Tocmai de aceea, acesta nu este dorit de oponenții politici și mai ales de forțele anti-românești și anti-eueropene. Faptul că domnul Ghimpu a căzut în această cursă, nu îl absolvă de vină. Și atunci apar o serie de întrebări: oare numai niște poziții guvernamentale de care este lipsit PL să constituie adevărata sa opoziție? Crede oare Ghimpu că eventuale alegeri anticipate vor conduce la o altă schimbare de forțe care să-i întărească poziția în ”clasamentul” parlamentar? Oare nu cumva tocmai aceste noi alegeri parlamentare vor însemna sfârșitul pro-românismului și pro-europenismului în Basarabia prin venirea în forță a coloanei a 5-a a Rusiei? Situația geo-politică este extrem de precară, primejdia unei reașezări strategice a Kremlinului în apropierea Romaniei, chiar la gurile Dunării, devine reală și, implicit, instabilitatea regională va crea un climat de răcire, inclusiv a dezvoltării economice prin prudența investițiilor în zonă, fie că se cheamă România, fie că se cheamă Basarabia. Tocmai de aceea, este nevoie de mai multă înțelepciune din partea unor politicieni care se auto-definesc pro-europeni. Cu atât mai mult dacâ se identifică și ca pro-români. Abia dupa stabilizarea, cât de cât, politică se va putea trece la reforme interne profunde, mai ales cu ajutorul României care se poate constitui ca un garant al acestora în fața Uniunii Europene. În acest sens, poate fi văzută și o propunere care a fost trimisă administrației de la București încă din 2012, “Euroregiunea Prut” . Acum, când comisarul european pentru Politica Regională este doamna Corina Crețu, iar europarlamentarul român Andi Cristea ocupă poziția de președinte al Comisiei Parlamentului european pentru Basarabia, acest material ar putea fi revăzut si reconsiderat. În încheiere, încerc să răspund întrebării: ”Dar care este prioritatea absolută a politicului pro-romanesc și pro-european adevărat de dincolo de Prut?” Ei bine, în opinia mea, trebuie creat un ”armistițiu” politic între toate forțele politice, parlamentare și extraparlamentare de orientare europeană, pentru implementarea și întărirea unei doctrine de renaștere națională capabilă să creeze platforma civico-politică de pe care să fie combătute tendințele de întoarcere spre spațiul de influență al Rusiei. În acest fel, se va micșora pericolul pe care-l constituie revanșismul partidelor pro-moscovite și se va netezi calea spre instaurarea unui climat politic (mai) stabil la Chișinău garant al creșterii economice.