19 Mai 2016
– Pagina 2 –
2. Haos doctrinar
2.1. Ideologia progresistă
Pe fondul unei Europe devastate de război, supraviețuitoarele acestei tragedii, ajutate de Statele Unite prin Planul Marshal, și-au unit eforturile în cadrul unei economii comune, care a crescut până la dimensiunile Pieții Comune.
A fost cea mai de succes formă de cooperare a unor state libere, independente și suverane care a dus la progresul Occidentului.
Odată creată stabilitatea și prsoperitatea economică a Europei de Vest, au apărut ambițiile de transformare a spațiului european într-o entitate politică în ideea de a se crea un al treilea pol de putere mondial, respectiv Uniunea Europeană.
Statelor independente și suverane li s-a cerut să renunțe la diverse trepte ale suveranității naționale pentru ”întărirea UE”.
Apoi, în numele ”solidarității europene”, statele au fost obligate să accepte directive ale conducerii centrale a UE.
Pentru a se instaura o singură ordine continentală, UE s-a extins practic în întreaga Europă, regulile sale guvernând fie țări cu drepturi depline, fie țări asociate, țări de categoria doua.
Iar ordinea unică trebuia să aibă o ideologie unică, indisputabilă.
După al Doilea Război Mondial, odată cu relansarea economică post-belică, în Occident, doctrină a liberalismului classic s-a transformat cu repeziciune în social-liberalism, care consideră oportună intervenția statului atât în economie cât și în rezolvarea problemelor sociale.
Această nouă ideologie de centru-stânga, a evoluat spre stânga îmbinând elemente de socialism, cum ar fi egalitarismul economic , cu elemente ”progresiste” socio-politice privind avorturile, căsătoria celor de același sex, drepturi compensatorii ale minorităților în dauna majorității (”affirmative action” sau locuri parlamentare din oficiu).
Practic, se promovează descătușarea față de constrângerile morale și eliberarea de prejudecăți rezultate din tradiții religioase, istorice, sociale.
Fără să greșim, noul curent poate fi numit liberalism secular.
Această mixtură ideologică de socialism, social-liberalism sau liberalism-secular este învelită sub mantia ideologiei progresistă.
Dacă pentru conservatori, ca păstrători ai tradițiilor, repudierea tradițiilor și încălcarea acestora devin acte imorale, în schimb pentru progresivi devin acte revoluționare care conduc la progresul moralei sociale.
Curentul noii revoluții sociale a progresismului a cuprins mai ales tineretul debusolat de marile evoluții sociale și economice, dar fenomenul convertirii se observă și la alții, cum ar fi social-democrații de pe partea stângă a eșichierului politic european, sau popularii europeni din zona de dreapta, care se înregimentează pur și simplu acestei mișcări.
De fapt, politicienii de stânga sau de dreapta, sunt atrași de o nouă formă de organizare statală sau federală capabilă să le confere un control cvasi absolut, ”Statul Administrativ” sau, cum se mai numește, ”Statul Regulator”.
|
Diaspora si Reintregirea 