Politica imorala

25 Aprilie 2012 Politica imorală În mesajele primite, inclusiv de la diverși factori politici ai Puterii sau Opoziției, mi se reproșeaza fie critica la adresa partidelor, liderilor sau guvernanților care ar fi mai pronunțată pentru stânga decât pentru dreapta sau invers, fie că atac imoralitatea clasei politice care „atâta timp cât se înscrie jocului democratic, este acceptabilă„, fie că sunt contra traseismului „necesar deoarece ar schimba raportul de forțe pentru formarea unui guvern de tranziție care ar controla corectitudine alegerilor„. Dacă atâta au înțeles respectivii din temele tratate, cred că-i nevoie de niște lămuriri, deoarece acestea, în opinia mea, sunt elemente care afectează însăși legitimitatea reprezentării parlamentare. 1. Blogul acesta are intenția de a fi cât mai „incolor politic” și de aceea propaganda electorală este practic inexistentă. În schimb, se pun în discuție, se analizează principii și aspecte care țin de morala și conștiința politică, sunt criticate abaterile clasei politice de la aceste norme cu impact negativ asupra naționalului românesc, dar în același timp se avansează propuneri sau soluții de corectare. 2. Pretenția că imoralitatea politică „este scuzabilă atâta timp cât regulile jocului democratic sunt respectate” o consider ca fiind principala eroare a clasei politice. Care-s aceste „reguli ale jocului democratic” justificabile și deci necriticabile și care-i rădăcina lor? În opinia mea, sunt cele care provin din „sistemul democratic” în care nu-i permisă critica, în mod special a propriului grup de interese din acel tip de „democrație” cu profunde rădăcini în regimurile totalitare. Accentele critice îi supără pe acei politicieni care-și doresc să fie tămâiați zi și noapte de o societate civilă încolonată cu capul plecat, urmând fără crâcnire și aplaudând pozițiile exprimate cu aroganță de Lider(i) și Partid. Aceștia nu pot înțelege că un individ neînregimentat poate spune ce dorește despre subiectele care afectează viața cetății sau a națiunii, în timp ce politicienii își mai filtreaza mesajul, uneori din considerente tactice, alteori din considerente diplomatice sau datorită disciplinei de partid. Atunci când clasa politică nu găsește sau refuză să caute căile de a dialoga cu societatea civilă sau cu unii exponenți ai acesteia apar rupturi în societate. Păcat, mare păcat, deoarece idei valoroase pot veni și din aceasta direcție și o cooperare politic-civic dă mai multă legitimitate actelor politice. Imoralitatea politică nu trebuie considerată ca fiind o caracteristică naturală a actului politic, cu atât mai mult în cazul în care acesta influențează reprezentarea poporului, ajungându-se, prin diverse tertiputi și jocuri de interese, până la ilegitimitatea de reprezentare . De aceea, criticarea lipsei de moralitate din politică este vitală pentru democrație, pentru statul de drept, mai ales când vine din partea societății civile, acest câine de pază al națiunii. Chiar dacă fenomenul nu va fi eradicat complet, critica finală manifestată prin „vot negativ„, este cel mai eficace instrument de corecție și însănătoșire a politicului. Dacă, însă, îi vom mângâia pe cap înțelegător pe favoriții noștri și le vom accepta devierile, aceștia vor ajunge să creadă că tot ce fac este perfect și că orice critică este nu numai neavenită, dar și dușmănoasă. 3. Dar cum rămâne cu „schimbarea raportului” de reprezentare prin traseism? Desigur, dupa niște experiențe anterioare în care există suspiciuni serioase că ar fi fost voturi „aranjate”, Opoziția dorește schimbarea acestui raport pentru a-și alcătui guvernul propriu însărcinat cu controlul procesului electoral, astfel încât „ceilalți să nu mai poată fura”. Dacă voturile celor peste 8-12 milioane de români de peste hotare nu conteză în alegerile parlamentare deoarece, conform actualei Legi Electorale, este vorba doar de 4 deputați și 2 senatori, în schimb voturile românilor din țară sunt cele care dau „notă de trecere” clasei politice și-i asigură prezența în Parlament, implicit formarea Guvernului. Atâta doar că aceste voturi ajung să nu mai fie voturi pozitive, ci voturi negative, adică de penalizare a celor care odată ajunși la cârma țării au înșelat așteptările și speranțele națiunii, speranțe născute ca urmare a unor promisiuni populiste pur electorale. Desigur, dacă alegătorul român n-a învățat nimic din experiența electorală anterioară, atunci nimic nu se va mai schimba. Frica de votul negativ, îi determină pe cei care știu că nu și-au reprezentat corect electoratul să se transforme în „traseiști politici” pentru a-și păstra privilegiile. În aceste condiții, traseismul devine unitatea de măsură a corupției clasei politice și a lipsei de credibilitate a reprezentării într-un Parlament devenit masă de joc, în care „reprezentanții” sunt doar niste jetoane cu o anumită valoare de cumpărare care trec dintr-un buzunar într-altul. Asigurarea majorității parlamentare, nu prin vot, ci prin traseism, concomitent cu prevederea constituțională a „legalității” unor locuri parlamentare asigurate, deci neeligibile doar pentru minorități, anulează legitimitatea reprezentării și aduce în derizoriu Parlamentul. Dacă societatea contează doar prin jocul unor numere, nu prin moralitate și principii, atunci, în lipsa elementelor de coeziune socială, vom ceda fără rezistență presiunilor elementelor externe care ne vor dicta comportamentul, existența și dezvoltarea și ne vor schimba moștenirea spirituală, tradițiile, identitatea, istoria, caracterul național și hotarele istorice. Iar experimentul îl avem deja în Basarabia. Și atunci, asemeni Cetățeanului Turmentat, ajungem să ne întrebăm : „Dar eu pentru cine votez?” și mai ales, „De ce să mă mai duc la vot?”