Propaganda

5 Octombrie 2018 Se întreabă mulți de ce există acel ton superior-amenințător la adresa României din partea liderilor UE, așa cum am văzut recent la temporarul vicepreședinte al comisiei europene, Frans Timmermans. Ei bine, asistăm la mostre ale metodelor tipice progresismului global care dorește prin atitudini belicoase să înăbușe în fașă orice tendință de suveranism național. Vorbesc aici de agresivitatea propagandistică care folosește orice mijloc, inclusiv manipularea oamenilor cu educație precară civică sau politică, pentru obținerea unei mase critice care prin îndoctrinare poate fi folosită pentru provocarea unor explozii sociale, comparabile cu atentatele teroriste. Exemplul tipic al progresismului nivelator împotriva tradiției și valorilor tradiționale l-am văzut zilele acestea prin propaganda USR, Bisericii Evanghelice Augustane (a sașilor), ONG-urilor LGBT, ONG-urilor sau demnitarilor cu filiație în curentul Soros care cu deosebită agresivitate folosesc argumente false sau lipsite de logică pentru a determina boicotarea Referendumului pt. familie. Se merge până acolo încât acest proces electoral inițiat de 3 milioane de cetățeni ai societății civile este legat, în mod tendențios, de o posibilă asumare de către PSD a meritelor acestui referendum sau chiar de o influență a Rusiei. Deși sunt argumente false, dar fluturând stindardul ”democrației”, respectivii pledează tocmai pentru anti-democrație, respectiv pentru boicotarea unui proces democratic. Și asta din teama justificată că ideologia lor progresistă va primi o grea lovitură prin votul pozitiv al majorității. Este cazul să ne amintim că pentru a se împiedica votul în țările din care provin rețelele teroristeau, au existat nenumărate atentate la secțiile de votare soldate cu zeci de morți. Tocmai de aceea, nu este deloc deplasată analogia dintre agresivitatea cu care se fac îndemnurile pentru boicot și astfel de atentate teroriste în scopul înlocuirii unui proces democratic cu anarhia și instalarea prin violență a unei stări de permanentă instabilitate și tensiune socială. Dacă pe plan intern, o asemenea propagandă negativă a îndemnului la ură și divizare a societății naționale pe criterii ideologice capătă o așa amploare și se dovedește atât de eficientă, ne mai putem mira că prin extinderea ei în exterior prin intermediul unor factori politici sau activiști inconștienți, argumentele lor distructive antinaționale sunt binevenite pentru forțele externe în acțiunile de limitare și de subordonare a intereselor românești scopurilor marilor actori politici? Soluția contracarării unei propagande agresive nu este atitudinea timidă a justificărilor defensive, ci adoptarea unei poziții cel puțin la fel de agresivă bazată pe o argumentare bine documentată.