Marian Munteanu

14 Aprilie 2016 Traim o perioadă în care, jurnaliști cu cașul la gură, analiști politici de doi bani care-și cântă ariile diversioniste pe notele diverselor partide se reped să arunce lături în capul unia dintre adevărații lideri de după 89. Da, este vorba de Marian Munteanu. Copilandrii care habar n-au avut ce a însemnat Fenomenul ”Piața Universității”, ajunși astăzi niște Rică Venturiano, încearcă să lovească în simbolul acestei mișcări care nu numai că a avut un impact formidabil asupra vieții politice și sociale a României, dar a inspirat și mișcări aemănătoare, cum ar fi cea din Belgrad care a dus la demisia lui Slobodan Miloșevici. Într-adevăr, candidatura lui Marian Munteanu pentru Primăria Bucureștiului din partea PNL i-a deranjat pe mulți. Tocmai de aceea, pentru câțiva gologani în plus, noii Venturiano ai mass-mediei și-au înmuiat condeiele în veninul calomniiilor. Dar, dacă există ceva greșit care trebuie subliniat cu creionul roșu, acesta este partidul nedefinit PNL, un partid de oportuniști, un partid fără personalități, un partid fără legitimitate atâta timp cât nici măcar conducerea sa nu este aleasă printr-un Congres. Iar culmea decăderii este faptul că însăși conducerea se teme ca dracul de tămâie de legitimizare prin alegeri. Proptiți în funcții de conducere politice, sperând în funcții de conducere guvernamentale, liderii PNL-ului de astăzi au coborât atât de jos pe scara responsabilității, încât nu îndrăznesc să dea piept cu adversarii politici ai altor partide în bătălia electorală pentru cucerirea Bucureștiului. Un Cătălin Predoiu care visează să fie NUMIT prim-ministru, refuză speriat să iasă bărbătește înainte pentru a-și demonstra capacitatea de conducător la care râvnește. Poate este și normal, deoarece acest, hai să-i zicem, politician, n-a avut niciodată vreo victorie prin alegeri. A avut doar norocul unor circumstanțe și jocuri de culise. La fel se întâmpla cu rangurile, doi, trei și așa mai departe ale ”marelui” PNL. Și în acest context, soluția rușinoasă este aceea de a recurge la un candidat din afara partidului. Da, Marian Munteanu poate fi un candidat redutabil, dar PNL-ul este un partid jalnic, un partid fără strălucire, un partid care se pierde pe zi ce trece. Marian Munteanu a fost liderul incontestabil al Pieții Universității. Prin forța sa, prin capacitatea sa organizatorică (exact de ce are nevoie Capitala), a reușit să-și probeze calitățile de CONDUCĂTOR și să fie temut de adversarii înoirii pe care o reprezenta Fenomenul Piața Universității. I se reproșează că este naționalist. De către cine? De noii internaționaliști, promotori ai lichidării suveranității statului român? Sau de cei care neagă rolul Bisericii Ortodoxe Române în opera de constituire a statului național român și de păstrare a valorilor fundamentale ale familiei și națiunii? Dar ce înseamnă a fi naționalist? În articolul ”Naționalism și Patriotism” scriam: ”Dacă patriotismul se identifică prin sentimente de dragoste, devotament şi loialitatea pentru o Patrie, în cazul naţionalismului, aceleaşi sentimente se răsfrâng asupra Naţiunii care a făurit acea Patrie. Patriotismul şi naţionalismul sunt complementare şi inseparabile, cumulul acestor sentimente mergând până la sacrificiul de sine.” Iată deci, că cei care-l ”încondeiază” pe Marian Munteanu ca naționalist, nu fac altceva decât să-i aducă cel mai mare elogiu ca român. Cum pot reacționa românii decât prin a-și da votul unui ”naționalist” I se mai repreșează că este ”anti-occidental”. Aceasta este o nouă mostră de perversitate jurnalistică care transformă sentimentele de îngrijorare față de presiunile inadmisibile ale unor eurobirocrați lipsiți de simțul realității în sentimente ”anti-occidentale”. Dar iată care este poziția sa explicită”: ”Globalismul reprezintă, în sine, deschiderea unui orizont de comunicare şi comuniune interumană. Din păcate, globalismul european, aşa cum ni se propune şi ni se impune, este de fapt un pretext de anihilare a valorilor naționale şi, în ultimă instanță, a identității etnice în totalitatea ei” Fiind ”euroîngrijorat”, un Marian Munteanu, primar al Bucureștiului, susținut de unul dintre principalelel partide ale țării, poate deveni o voce importantă capabilă să convingă administrația României să renegocieze unele măsuri impuse țării și acceptate fără crâcnire de administrații ”anti-naționaliste”, având, printre altele, chiar și curajul de a se opune construirii Mega moscheii pe teritoriul Municipiului București. Prin această prizmă, este foarte curioasă prezența lui Marian Munteanu într-un partid care nu poate decât să adere la poziția exprimată de Joseph Daul, Președintele Partidului Popular European, care chiar astăzi avertiza că ”forțele eurosceptice și populiste constituie o amenințare pentru valorile noastre (!?) și au un scop comun cu Rusia, distrugerea Uniunii Europene”. Deci, fie Marian Muntean nu-și are locul în PNL, fie PNL își va redefini anumite poziții în cadrul PPE. Aici mă raliez părerilor exprimate că eroul Pieții Universității poate zgudui din temelii PNL-ul ajuns într-o fundătură a politicii pentru a-i reda un nou traseu și o nouă viziune. Și, în acest sens poate deveni cu adevărat o primejdie și o mare îngrijorare pentru politicienii oportuniști și lipsiți de viziune care colcăie în PNL-ul actual. De asemeni, PSD, ancorat și el în aceeași politică a limitării suveranității naționale și aprobării fără discernământ a hotărârilor Bruxelles-ului, mai ales ale socialistului Martin Schulz, Președintele Parlamentului European, nu poate privi liniștit ascensiunea unui lider cu vederi naționale, dar și, așa cum am spus, un organizator reputabil. Pe de altă parte, PMP care dorește să se lanseze tocmai pe culoarul liber, până în acest moment, al discursului populist pe teme naționale, își vede dintr-o dată drumul, cel puțin îngustat, iar eventuala candidatură a dlui. Traian Băsescu foarte problematică. Prezența unui candidat cu experiență organizatorică și vederi naționale în bătălia Bucureștiului, este un lucru extrem de bun. În plus, datorită diferențelor atît de mari de vederi față de linia actuală a partidului, o eventuală victorie a lui Marian Munteanu nu va însemna ”cucerirea Bucureștiului” de către PNL. Se poate spune că nu va fi o victorie politică, dar poate fi începutul unei mișcări de renaștere națională dacă liderul Marian Munteanu își va respecta, apăra și-și va impune principiile în cadrul Partidului Liberal Național. Sau al altui partid.