NATO și Rusia

10 Iulie 2016 Oare ce au în comun masacrarea a 2.500 de unguri de către trupele sovietice care au invadat Ungaria în 1956 și au determinat exodul a 200.000 de maghiari care au întărit lobbyul lor pe plan internațional, invazia Cehoslovaciei din August 1968 și amenințările la adresa instalarii umbrelei NATO în Europa de Est? Ei bine, aici vorbim de conceptia strategică a Rusiei care a fost și este aceea că respectiva zonă geografică face parte din spațiul său de extindere spre o hegemonia accentuată asupra Europei. Ca urmare, strategii ruși consideră că interesele națiunilor trebuie subordonate exclusiv intereselor Moscovei. Tocmai de aceea, amestecul brutal în treburile interne ale țărilor din această “sferă rusească” a constituit întotdeauna parte a politicii externe agresive și militare a Moscovei. Formele de manifestare au loc prin propagandă, prin șantaj, prin presiuni și, în cele din urmă, prin dictarea condițiilor de administrare, de dezvoltare și de dirijare a politicilor lor economice și ale afacerilor externe în direcția dorită și stabilită de la Kremlin. Iar, ca parte a politicilor externe intră și subminarea alianțelor militare capabile să limiteze spațiul de acțiune pentru expansiunea Rusiei. Iată de ce, întărirea NATO la granița estică a Europei constituie principalul obstacol în calea recuperării de către ruși a ceeace pentru ei constituie spațiul lor mental de ”siguranță” dar și de extindere a influenței. Occidentul constituie drumul și țelul lor pentru acapararea unor valori de civilizație și progres. Dar apartenența la acest spațiu al civilizației europene ar trebui să se încadreze unor reguli de comportament pe care gândirea slavă nu le are într-un ADN proiectat doar pentru expansiune prin forța brutală și pentru aplicarea terorii împotriva celor care intră sub jurisdicția rusă sau care nu aparțin ființei poporului rus. Istoria sângeroasă și criminală a imperiului țarist și cel comunist a demonstrat că pentru atingerea scopurilor, Rusia nu s-a dat în lături de la anihilarea populațiilor cotropite sau chiar de la un adevărat canibalism de exterminare a fiilor propriului popor cu o gândire ”deviaționistă”. Și ce poate fi mai elocvent decât genocidul împotriva a 1,2 milioane de români din teritoriile românești înstrăinate, Holodomorul prin înfometare din 1923-24 a peste 5 milioane de ”naționaliști” ucraineni, sau genocidul a peste 20 milioane de ”dușmani ai statului”? Iar astăzi, propaganda rusă în România, dar și în alte țări europene occidentale, dintre care Germania este cea mai activă, consideră că apărarea Estului european de către NATO însemnă ”zăngănit de arme” (ministrul de externe a Germaniei) împotriva unei Rusii care s-ar simți, vezi Doamne, amenințată. Mai mult, tot dinspre Berlin se aud aplauzele, chiar ale cancelarului Merkel, privind planul lui Putin de realizare a unei regiuni Eurasiatice cuprinsă între Lisabona și Vladivostok. Nu numai că astfel de poziții doresc să justifice lichidarea embargoulurilor economice împotriva belicoasei Rusii, dar încearcă să scindeze și să slăbească coeziunea și, implicit, forța NATO. Oameni care n-au cunoscut sau nu au dat atenție caracterului agresiv al unui stat rus lipsit de orice fel de scrupul în a-i ataca și a-i invada pe alții fără preaviz, cad pradă acestei propagande și devin o adevărată Coloană a V-a a Kremlinului. Iar, România prin ocuparea Basarabiei, Ținutului Herței și Bucovinei de Nord, sau Polonia, Ungaria și Cehoslovacia constituie mărturii ale infamiei ruse. Dar oare, doar o mână de militari NATO ar putea ține piept unei Rusii dezlănțuite? Ei bine, nu această mână de oameni reprezintă forța apărării, ci simbolul pe care-l reprezintă NATO și consecințele care ar rezulta pentru Rusia dacă ar ataca nave, avioane sau ar ucide măcar un singur militar al coaliției. În plus, cacialmaua rusească a masării de forțe la granițele cu Țările Baltice membre NATO, înseamnă cheltuieli enorme ineficiente, care secătuiesc și mai mult o Rusie aflată cu economia la pământ. În aceasta constă adevărată ”forță de descurajare” împotriva agresivității Moscovei. Fără NATO, sigur că desantul rusesc va putea ocupa oricând Bucureștiul, așa cum s-a întâmplat la Praga sau la Budapesta, și va putea impune, printr-un nou Vâșinski, regulile care au mai domnit cândva în România pentru jumătate de secol. Deci, denigratorilor români ai NATO le recomand să revadă ce s-a întâmplat în 1956 în Ungaria sau în 1968 în Cehoslovacia țări pe care Rusia le-a considerat parte a zonei sale de administrare discreționară. Iar când astăzi, un Lavrov ridică tonul pretinzând că apărarea României constituie o amenințare la adresa securității Rusiei, trebuie să se înțeleagă că nici astăzi, Kremlinul nu a renunțat la ideologia că țara noastra aparține ”sferei sale de interes și inflență” care trebuie să-i urmeze directivele. De aceea, consider că propunerea pe care am făcut-o acum vreo 2 ani ”Peace Initiative” și care, se pare, se regăsește și în agenda României pentru Summitul NATO de la Varșovia se dovedește extrem de actuală și astăzi.