Frica de a fi roman

30 Septembrie 2013 De cativa ani buni se accentueaza in societate un sentiment nou: frica de a fi roman. O constatam atat la unele grupuri sociale, la organizatii non-profit, dar mai ales la politicieni si la administratia Romaniei. Din oportunism sau din din cauza unor lacune in educatie fata de spiritul si caractacterul national, aceste grupuri incearca sa ne convinga ca nu mai este bine sa fii roman, ci trebuie sa fii european. De parca a fi roman, nu implica si calitatea de european, de parca Romania se gaseste pe undeva pe la antipozi si s-ar fi dezvoltata ca natiune si popor prin Africa, sau prin stepele Asiei. In Romania, cei care se considera europeni inainte de a fi romani sunt inca in minoritate, dar ei guverneaza o tara in care majoritatea este alcatuita din romani. Cu alte cuvinte o (alta) minoritate impune majoritatii regulile jocului. Si ca tacamul sa fie complet, adica minoritatile sa conduca majoritatea romaneasca, dreptul la formarea legilor revine, alaturi de minoritatea „europeana”, minoritatii maghiare si altor „reprezentanti” de minoritati nationale, uneori aproximate la doar cateva sute de persoane. Sigur, procesul este complet legal deoarece Constitutia, cu repercusiuni in Legea Electorala, acorda dreptul de reprezentare numai organizatiilor societatii civile a minoritatilor nationale, interzicand organizatiilor societatii civile romanesti sa-si aiba reprezentantii in Parlament. Motivul aiuritor al acestui fapt il constituie, conform reprezentantilor partidelor politice, „apararea impotriva modificarii politice a Parlamentului„. Si astfel, prin legi create de minoritatile reunite ale „europenistilor” si minoritatilor nationale, s-a ajuns ca in centrul Transilvaniei, populatia romaneasca sa fie „reprezentata” in Parlament de UDMR si sa sa fie administrata cu mana de fier de minoritatea maghiara. Si pentruca tot vorbim de Constitutie, iata ca domnul Crin Antonescu, presedintele PNL si presedintele Senatului Romaniei declara dezinvolt ca prin 2014, proiectul de Constitutie va fi supus aprobarii Comisiei de la Venetia. Nu discut acum autoritatea morala a acestei Comisii, institutie a unei Uniuni Europene care exista fara sa aiba la baza o Constitutie. Dar ca roman, nu pot sa nu raman uimit si ultragiat. Nici mai mult, nici mai putin decat Constitutia Romaniei, domnule presedinte al Senatului Romaniei, adica legea suprema a poporului roman are nevoie de aprobarea strainatatii! Cand si unde in istoria noastra s-a mai vazut asa ceva? Poate doar cand s-a scris constitutia Republicii Populare Romane si, alti minoritari, executantii „internationalismului proletar”, s-or fi dus la Kremlin pentru a intreba: „Tovarase Stalin, sunteti de accord cu aceasta constitutie?” Domnul Valeriu Zgonea, presedintele Camerei Deputatilor, face afirmatia pe care nu cred ca vreun demnitar intr-o alta tara si-ar permite-o fara sa-si dea demisia ca urmare a opinieie publice: „In privinta Rosiei Montane, Romania are obligatii internationale„. Chiar asa, „obligatii internationale”? Dar, oare Camera Deputatilor nu reprezinta poporul roman, deci nu are, in primul rand, obligatii fata de acesta? Si iata ca si Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu declara:”Romania trebuie sa renunte la o parte din suveranitatea sa pentru a intari Uniunea Europeana„. Dati-mi voie sa va intreb domnule presedinte: „Ce reprezentati dumneavoastra, Romania sau Uniunea Europeana? Decizii pentru Romania ale komisarilor europeni, plangeri ale europarlamentarilor romani pe langa institutiile europene, sunt dovezi elocvente ca Romania a incetat sa fie administrata in folosul romanilor. Nici nu poate fi vorba de asa ceva atata timp cat capii primelor institutii ale statului, Presedintie, Senat, Camera Deputatilor si Guvern isi declara vasalitatea absoluta fata de UE, subordonand interesele majoritatii romanesti, intereselor minoritatii europeniste. Capul plecat al acestor adevarati vasali ai „minoritatii europene” din Romania, nu numai ca inseamna expresia celei mai injositoare forme de lipsa de demnitate pentru un stat suveran si independent, dar este taxata ca atare chiar de catre cei carora administratia romaneasca le face temenele. Dovada cea mai elocventa este si recenta respingere brutala din partea „prietenilor francezi”: „N-aveti ce cauta in Schengen!„. Ferindu-se sa declare interesul romanesc, conducatorii europeni de la Bucuresti si Chisinau, pledeaza, nu pentru unirea naturala intr-un singur stat romanesc, ci pentru „regasirea impreuna” in Uniunea Europeana. Tocmai propusesem o „Lege a Lezarii Demnitatii Nationale„. Cred ca este prea superficiala, trebuind, de fapt, sa includa si atitudini ca cele pe care le adopta conducatorii minoritatii europene din Romania. „Da, este frumos sa fim romani, dar banii vin de la Uniunea Europeana” se tot vehiculeaza. Cu alte cuvinte, ne vindem demnitatea, si istoria, si traditia milenara, si obiceiurile, pentru niste arginti. Oare cand se va intelege ca inainte de a fi europeni, trebuie sa ne consideram romani si sa actionam, in primul rand, in favoarea Romaniei? Numai manifestandu-ne ca romani cu demnitate, ne putem considera europeni cu drepturi egale. Intelegeti acest lucru si redeveniti romani, voi, politicieni si demnitari ai tarii. Reveniti printre romani, pentru a-i asculta, pentru a-i servi si pentru a reprezenta poporul roman cu demnitatea la care are dreptul. A fi membru al Uniunii Europene, nu inseamna ca niste institutii ale acesteia sa guverneze Romania, ci inseamna doar de a armoniza niste relatii intre tarile europene, de a stabili un echilibru european, astfel ca toate tarile sa se simta egale, dar si suverane si independente, iar popoarele sa-si pastreze caracteristicile nationale. Rusinea de a fi roman, se numeste tradare, doamnelor si domnilor din administratia statului, din mediul politic, dar si din ONG-urile care se infrupta din fonduri europene pentru promovarea politicilor de alterare a spiritului romanesc.