NATO și Basarabia

11 Martie 2014 Pe data de 1 Martie 2014, senatorul american McCain susţinea că Georgia trebuie să fie primită în NATO, iar Basarabia doar în UE. O zi mai târziu, pe 2 Martie 2014, în articolul „Sfatul Ţării 2014” de pe blogul „Diaspora şi Reîntregirea„, blog citit şi în diverse cercuri politice româneşti şi americane, Mircea Popescu scria: „…Chișinăul nu se poate apăra de unul singur împotriva unor forțe secesioniste sau externe. Și atunci, soluția este asigurarea unei alianțe militare capabile să ofere o ”umbrelă” protectoare Basarabiei. Iar cea mai apropiată ”umbrelă” este NATO. Sigur, umbrela NATO nu poate fi „cumpărată” imediat, aderararea fiind un proces extrem de îndelungat și poate fi completat doar prin îndeplinirea unor condiții pe care Republica Moldova nu le poate realiza. Și chiar dacă, prin absurd, autoritățile de la Chișinău ar iniția acest proces, Rusia ar avea suficient timp să-l întrerupă prin diverse provocări cu ajutorul cozilor de topor din interior. Soluția pentru accelerarea acestui proces este una singură, repetarea actului realizat de Sfatul Țării din 1918, respectiv aderarea Basarabiei la România.” Agravarea situaţiei din Ucraina, îl face pe McCain să declare pe 4 Martie 2014, într-un interview acordat Gretei Van Susteren la FOX: „…make sure that we do everything possible to get Moldova and Georgia into NATO.” Această poziţie este amplificată de acealşi senator pe data de 10 Martie 2014, când propune public: „Have military exercises with our Baltic friends. They’re under enormous pressure from Putin. Bring Georgia and Moldova, both parts of which are occupied by Russia today, into NATO. And do it quickly.” În acest fel conducerea Basarabiei trebuie să-şi amintească vechiul proverb:”Cand doi iti spun ca esti beat, du-te la culcare.” şi să-l aplice în mod adecvat: „Basarabia, eşti în pericol, caută protecţie!” În articolul menţionat mai sus, am încercat să demonstrez că pentru Basarabia drumul poate fi scurtat prin integrarea în România. În acest fel se împuşcă doi iepuri dintr-o lovitură: intrarea şi în UE şi în NATO. Ca să nu mai vorbim de creşterea rolului şi autorităţii regionale în Sud-Estul Europei a unei Românii întregite, concomitent cu întărirea poziţiei sale în cadrul UE şi într-o Europă în care se accentuează tendinţele secesioniste. Interesul este reciproc şi este un interes naţional. Basarabia se vede apărată de pericolul fărâmiţării prin secesiunea în enclave rusofile urmate de invazie, iar Romania este ferită de pericolul de a avea din nou trupele colosului rus la graniţa sa. Cred că este cazul ca România (membru NATO) şi Basarabia să conlucreze activ diplomatic şi politic în această direcţie. Iar dacă diplomaţia şi politicul ezită, atunci societatea civilă trebuie să dea o mână de ajutor. Diplomaţia noastră, are marea şansă de a profita ACUM, „Do it quickly!” după cum spunea McCain, deoarece comunitatea internaţională, din care face parte şi România, a încetat să mai vadă realităţile de dincolo de Prut doar prin ochelarii oferiţi de Kremlin şi este extrem de sensibilă după precedentul Crimea reacţionând favorabil, după cum arată şi atitudinea senatorului american, în direcţia dorită de români.