Post apocalipsa

31 Martie 2020 Actuala pandemie este un război global (mondial). Istoria ne-a arătat că după asemenea catastrofe fața lumii se schimbă. Chiar și granițele. Omenirea trece prin situații dificile după terminarea războaielor, iar greutățile întâmpinate în eforturile pentru reclădire fac să se modifice mentalitățile. Oricum, foarte probabil, oamenii, națiunile, chiar și relațiile din cadrul UE, nu vor mai fi ca înainte după ce va trece urgia pricinuită de virusul venit din China. Fiecare stat își va linge rănile, își va reevalua situația socială și economică, precum și relațiile externe funcție de necesități și funcție de solidaritatea care i s-a arătat în vreme de restriște. Probabil, imigrarea în Europa va fi stopată, dar și deplasarea în căutare de muncă dinspre Estul spre Vestul continentului. În aceste noi condiții, România va trebui să-și gestioneze populația înmulțită prin revenirea celor care nu vor mai găsi de lucru în țările care se vor confrunta cu o scădere dramatică a economiei. Și această reintegrare a unei părți de populație puțin educată va necesita o nouă strategie de dezvoltare economică, dar și eforturi suplimentare. Astfel, concomitent cu o politică agresivă de educare civică, va fi necesară regândirea întregului sistem național de educație pentru a fi adaptat renașterii unei lumi românești aflată în transformare după apocalipsa războiului invizibil și după ani de degringoladă și disperare. Naționalismul își poate regăsi valențele pozitive pentru a contracara, în vremuri tulburi, presiunile externe menite să limiteze sau chiar să anuleze politicile suverane ale țării. Dar, oare există în România o clasă politică responsabilă, capabilă să iasă din șabloanele urii construite cu atâta migală și nepăsare pentru destinul națiunii?