Reprezentare Publică

12 Februarie 2014 Poate că s-a înţeles mai puţin importanţa participării ca votant şi ca reprezentant din partea societăţii civile la actualele alegeri europarlamentare. După anii de euforie ai începutului, în UE au apărut primele crăpături care demonstrează erori grave în concepţia şi realizarea acestei construcţii suprastatale. Din ce în ce mai mult se face simţită separarea în zone şi ţări „mai egale decât altele”, ca să-l parafrazăm pe Orwell cu „Ferma animalelor”. Conducerea UE nu este aleasă ci este numită, păşind cu uşurinţă peste linia subţire care delimitează zona reprezentării democratice, mai ales în condiţiile unei structuri atât de eterogene cum este Europa. Eurobirocraţii UE pierd din ce în ce mai mult legătură cu populaţia pe care pretind ca o reprezintă. De altfel, un semnal puternic l-au primit prin cele câteva referendumuri naţionale care au respins o nedorită şi nepopulară Constituţie pentru UE. Asistăm la o adevărată dictatură a politicului asupra publicului şi a unui război declarat împotriva statelor naţionale printr-un colaboraţionism nedemn al politicienilor. Astăzi, democraţia parlamentară este şchioapă, este complet asimetrică. Pe de o parte, votul este o obligaţie civică, iar pe de altă parte există restricţii discriminatorii pentru reprezentarea publică, a civicului. Totul este făcut pentru asigurarea monopolului reprezentării politice, practic a intereselor de grup politic atât pe plan intern cât şi extern, prin adevărate camarile internaţionale politice. În aceste condiţii, se face simţită o reformă profundă a principiilor reprezentării la nivelul Parlamentului European prin completarea reprezentării politice cu o reprezentare publică (civică). Până la implementarea unor reforme de substanţă ale sistemului electoral, acest lucru se poate face „din mers”, dacă cetăţenii Europei înţeleg să-şi îndrepte preferinţele electorale spre candidaţii societăţii civile. În cazul particular al alianţelor electorale civice (vezi CNSC), votul masiv şi preferenţial pentru candidaţii societăţii civile devine capital pentru reprezentarea PUBLICĂ. În primul rând este un exerciţiu absolut necesar pentru a demonstra maturitatea societăţii civile şi capacitatea de a depăşi bariera psihologică creată de propaganda neparticipării civicului în aşa zisele „afaceri politice”. Sigur că prin reprezentarea publică, politicul îşi va vedea ameninţate interesele pe care i le oferă monopolul reprezentării politice. Dar, vocea celor mai autentici reprezentanţi publici, pentru promovarea intereselor naţionale împotriva încercărilor de impunere externă, este semnificativă prin autoritatea conferită de o adevărată susţinere populară care poate estompa tendinţele „colaboraţionist-internaţionale” ale reprezentanţilor politici. De asemeni, o reuşită a participării şi alegerii reprezentanţilor societăţii civile în Parlamentul European va da un impuls decisiv unei acţiuni ulterioare la nivelul parlamentului naţional unde este importantă protejarea şi promovarea intereselor şi nevoilor de zi cu zi ale omului de rând. Deci, reprezentarea publică are rolul de a controla reprezentarea politică şi administrativă la nivel European sau naţional pentru: – apărarea şi promovarea intereselor naţiunii şi statului în parlamentul European – apărarea şi promovarea intereselor cetăţeanului în parlamentul naţional. Aceste doua funcţii diferite de reprezentare pe plan extern şi intern, ar trebui să constituie criteriile pentru selectarea responsabilă a candidaţilor din partea societăţii civile. Desigur, ar trebui să se aplice aceleaşi criterii de selecţie şi de către politic, dar acolo vedem că funcţionează doar regula „clientelismului şi nepotismului„.