Jus Sanguinis

6 Mai 2012 Presiunile pentru recunoașterea internațională a „naționalității moldovenești” pot duce la consecințe neplăcute pentru mulți dintre basarabenii care-și doresc cetățenia românească. În momentul de față, dincolo de Prut există un profund curent antiunionist la nivelul administrației de la Chișinău și la nivelul partidelor politice rusofile și parlamentare. Cum este normal, această atitudine se reflectă și la nivelul populației indoctrinată de un bombardament propagandistic foarte intens antiromânesc și antiunionist. În Declarația de Independență a Republicii Moldova se vorbea despre: „… decretarea limbii române ca limbă de stat și reintroducerea alfabetului latin …” Această frază istorică consfințea, în acel moment, că românii de pe cele doua maluri ale Prutului sunt „frați” ai aceluiași popor român. Iată că, astăzi autoritățile de la Chișinău, parcă fiindu-le rușine de această Declarație de Independență, au transformat  noțiunea de „frați” în aceea de „vecini„. Paradoxal, și la București se vorbește despre „buna vecinătate” a celor două state suverane și independente. Tocmai apartenența „fraților” la familia românească a condus la emulația patriotică de la începuturile anilor ’90 și la spectrul, care părea inevitabil, al reîntregirii. Astăzi, „vecinatatea” ne aduce în situația dezvoltării separate și divergente din punct de vedere național. Într-adevăr, dincolo de Prut se vorbește tot mai intens de „națiunea moldovenească” și se fac eforturi de impunere a unei așa zise „diaspore moldovenești” diferită de diaspora româneasca. Mai mult, se cere chiar crearea unui Minister al Diasporei pentru moldoveni care să sprijine și să internaționalizeze „națiunea moldovenească” de peste granițe. Este o mișcare perversă și periculoasă pentru destinul comun și pentru unitatea națională. La prima vedere lucrurile nu sunt chiar așa de grave, totuși, există un impediment pentru basarabenii care-și doresc cetățenia română. Legea Cetățeniei în vigoare în România, acordă priorități basarabenilor pe baza descendenței. Această prioritate, care a creat multe discuții și probleme pentru România chiar la nivelul Uniunii Europene, a avut câștig de cauză datorită aplicării conceptului „Jus Sanguinis” sau „Dreptul Sângelui„. Conform acestui principiu, urmașii tuturor cetățenilor români indiferent, în ce parte a lumii s-ar afla, au dreptul la cetățenia română. Atâta doar, că în actualul context în care s-a inventat „naționalitatea moldovenească„, nerecunoscută de statul român, cei care adoptă apartenența la această nouă naționalitate își reneagă naționalitatea română, deci renunță de bună voie și nesiliți la „Jus Sanguinis” sau „Dreptul Sângelui” și în consecință ajung în situația de a-și putea pierde privilegiile conferite prin Legea Cetățeniei. Teoretic, un basarabean, doritor de cetățenie românească, care a renunțat la naționalitatea română optând pentru naționalitatea moldovenească, ar putea invoca alt principiu, „Jus Soli” sau „Dreptul Pământului” aplicabil pentru cei născuți sau care au cel puțin un părinte cetățean al României. În acest caz, se va afla în dublă incompatibilitate, aceea de ne-național român (prin renunțare la naționalitatea românească în favoarea celei „moldovenești”) și aceea de cetățean al Republicii Moldova, stat suveran și independent separat de România, deci de inaplicabilitate a „Jus Soli„. Aplicarea celor două principii „Jus Sanguinis” și „Jus Soli” diferă de la stat la stat. România, pentru moment este foarte deschisă acordării cetățeniei tuturor basarabenilor care-și pot dovedi descendența din părinți foști cetățeni ai României interbelice. Cu alte cuvinte, deși se invocă principiul „Jus Sanguinis„, de facto se aplică cu preponderență conceptul „Jus Soli” extins la o Românie în hotarele sale naturale întregite, nu cele actuale. Criteriul este criticabil deoarece: – „Jus Sanguinis” este încălcat în cazul acordării cetățeniei române unor cetățeni ai Republicii Moldova care, prin recunoașterea „naționalității moldovenești”, își declină naționalitatea românească, adică descendența și deci renunță la „Dreptul Sângelui” – „Jus Soli” este încălcat prin acordarea cetățeniei române cetățenilor unui stat independent și suveran. Pentru o aplicare corectă a celor doua principii, pentru protejarea conaționalilor români și a intereselor naționale, ar fi nevoie de un amendament la Legea Cetățeniei prin care să se acorde prioritate doar pe baza principiului „Jus Sanguinis„, respectiv doar celor de naționalitate română. În schimb, cei care-și declară naționalitatea moldovenească, nerecunoscută de statul român, se vor afla în imposibilitatea de a primi vreodată cetățenia românească, situația de state separate, independente și suverane, eliminând din start principiul „Jus Soli„. În felul acesta, fiecare basarabean dornic să obțină cetățenia română, va fi pus în situația de a-și alege, fără constrângere, naționalitatea sau opțiunea pentru un singur stat românesc reunificat.