Rusia cu picioare de lut

1 Iunie 2023 De ce se teme lumea de Rusia? De ce se tem basarabenii de Rusia? De ce românii se tem de Rusia? În mod sigur, datorită propagandei și amenințărilor belicoase ale Kremlinului, dar și din cauza istoriei relațiilor sale brutale cu foștii sateliți care a lăsat cicatrici nevindecate, inclusiv pe harta Europei și care continuă astăzi prin invazia inacceptabilă împotriva Ucrainei. De asemeni, posesia unui arsenal nuclear aflat în mâinile unor lideri trăind încă visul unei măreții imperiale apuse cu mult timp în urmă, este o mare sursă de îngrijorare. Și totuși, refacerea imperiului său este doar o dorință megalomanică ruptă de realitate, atâta timp cât Rusia nu mai contează de multă vreme din punct de vedere economic și, mai recent, după invazia din Ucraina, dovedind că și puterea sa militară este discutabilă. Și cum ar putea fi atractivă o țară lipsită de ofertă economică, o țară a cărei activitate economică se bazează aproape exclusiv pe exportul resurselor naturale de petrol și gaz? Practic, dezvoltarea sa economică se înscrie în tiparul unei țări din lumea treia: furnizor de materii prime, dar și acelea exploatate de companii străine. Iar războiul din Ucraina, care seamănă ca tras la indigou cu cele care izbucnesc prin Africa din când în când între grupări rivale, i-a smuls Rusiei și masca de mare putere militară. Invazia, urmată de masacrul subuman în rândul populației civile, se poate asemăna cu războiul din Rwanda din perioada 1990-1994, unde, la fel ca și în Ucraina, a avut loc un genocid în urma căruia au pierit circa 800.000 de oameni. Iar ONU, în rolul de „pacificator” prin căștile sale albastre, a eșuat mizerabil, la fel ca și astăzi. În 2018, profesorul Paul De Grauwe de la „London School of Economics”, scria în „EU Foreign Affairs” articolul „Why Russia is economically weak and politically strong” – „De ce este Rusia slabă economic, dar este puternică politic„. În esență, autorul constata incredibila slăbiciune economică a Rusiei al cărui GDP era, în 2018, de 18 ori mai mic decât al Statelor Unite, de 12 ori mai mic decât al UE și de 8 ori mai mic decât al Chinei, situându-se la nivelul celui combinat al Belgiei și Olandei, în timp ce o sumă imensă a venitului provenit din exporturile de gaze și petrol, era investită în înarmare. Dacă în 2018, era la modă mitul unei Rusii invincibile pe plan militar, primul an de război al invaziei lamentabile din Ucraina, arata că până și armamentul Rusiei, în care s-a investit atât de mult, nu este suficient de competitiv, ajungând ca ”marea putere” să cumpre drone și alt armament din Iran, Turcia sau Korea de Nord. Când țările lumii civilizate iau atitudine, picioarele de lut ale colosului rus încep să se înmoaie și ambiția sa prostească de mărire, alimentată de o propaganda agresivă, dispare, odată cu masca de putere economică demnă de urmat și de putere militară de temut. China, marele vecin al Rusiei, așteaptă cu răbdarea sa proverbială să devină metropola care va înghiți ceeace va fi o Rusie neînsemnată. Și atunci, oare cine se mai poate teme de o astfel de Rusie care-și semnează propria decădere?