Nori la Berlin

14 Septembrie 2015 = din ciclul INVAZIA = Nu știu dacă domnul Victor Ponta va ieși basma curata din criza refugiaților după declarațiile sale iresponsabile și lipsite de bun simț la adresa celor care s-au arătat îngrijorați de urmările islamizării României, dar pe cerul Berlinului apar nori de furtună. Angela Merkel va trebui să aibă un foarte eficient paratrăznet în persoana Juncker-ului ei personal, deoarece tunete și trăznete au început să apară atât din interior cât și din exterior, iar figura sa de om politic cu viziune nu mai are nicio credibilitate cel puțin pe plan extern, iar în Germania deja au apărut personalități politice care-i contestă înțelepciunea. Însăși bâlbâiala cu, uite Schengen nu e Schengen, arată că lumea politică germană începe să se trezească din somnul care a născut deja monștri, la realitatea sumbră de pe teren. Și un cutremur major la Berlin va pune în pericol întreg eșafodajul Uniunii Europene, dar și finanțele internaționale. La București, cum Victor Ponta, lipsit de orice moderație s-a arătat principalul factor care a pledat țâfnos și agresiv pentru o falsă „solidaritate europeană” și s-a arătat a fi principalul promotor al construirii, într-o țară 90% creștină, a unei moschei gigantice într-un București cu o minoritate minusculă de musulmani, nu văd cum PSD-ul, care va avea de pierdut imens la capitolul imagine publică, îl va ierta. Probabil, la noaptea „cuțitelor lungi” care va avea loc la preconizatul Congres PSD din toamnă, s-ar putea să asistăm la o decapitare spectaculoasă. Mai ales că pentru a refuza următoarea cotă de refugiați, premierul a găsit soluția „onorabilă” să se ascundă în spatele lui Gabriel Oprea pe care l-a „delegat „să se prezinte la JAI. Președintele Klaus Iohannis a semnat ca „primarul” acceptarea primului val de 1.800 de refugiați într-un secret absolut și vinovat, fără să facă publice intențiile și discuțiile intereuropene și în totală contradicție cu prevederile Constituției, dar s-a retras apoi în starea de muțenie care-l caracterizează fără să mai facă comentarii. O fi înțeles că prețul politic este prea mare? Iar acum, când a văzut că după degetul întins pe care i s-a pus inelul de logodnă al celor 1.800, i se cere și întreaga mână, a început să declare cu vitejie: „Basta!” Ideologii teoriei „europenism înaintea românismului„, au devenit purtătorii de lance ai acceptării refugiaților, pentru a dovedi „solidaritatea europeană” și atașamentul României la „valorile europene„. I-aș întreba pe aceștia, pe premierul Ponta, pe europarlamentarii rușinii care au votat cota a doua obligatorie pentru români ( doamnele cu „pedigris” Renate Webber, Norica Nicolai, Monica Macovei), sau pe activiștii gen madam Pippidi, unde le este atașamentul entru „valorile naționale și creștine” ale României? Sigur, nu soluția șantajului cu admiterea refugiaților contra intrarea României într-un Schengen deja desuet și devalorizat este soluția. Dar, ca întotdeauna, diplomația română se găsește cu un pas în urma evenimentelor, iar strategia de apărare a intereselor naționale nu se află în cărțile Bucureștiului care se dorește întâi capitala unei provincii europene și abia apoi o capitală de stat național suveran. Dacă la Berlin apare o criză, astfel încât Angela Merkel apropiată de vederile lui Vladimir Putin în privința Basarabiei, nu mai poate juca un rol important în opoziția europeană față de întregirea românească, atunci politicienii de la București și de la Chișinău trebuie să fie pregatiți pentru orice scenariu, cum ar fi și cel pe care-l propun. Europa are acum ochii ațintiți pe refugiați și spre granița de Sud a UE și nu este interesată de ce se întâmplă la granița sa răsăriteană. Cum la Chișinău se întrevede o criză majoră prin încercările de destabilizare și decapitarea totală a instituțiilor statului, UE nu va putea să intervină și în criza refugiaților, și în criza financiară posibilă în cazul unor schimbări la Berlin, și nici în această criză basarabeană. Atunci, rolul rezolvării europene a problemei basarabene va cădea, sau va trebui să cadă inevitabil în sarcina Bucureștiului. De aceea, acum ar fi momentul să se înceapă o activitate diplomatică românească pentru sensibilizarea Europei asupra intențiilor României de a se implica în stabilizarea situației din Basarabia și să trimită semnale ferme Chișinăului. Dar despre ce este vorba? Astăzi, mitingurile din PMAN au intrat într-o nouă etapă, aceea a confruntărilor deschise între stataliști și unioniști. Iar tabăra stataliștilor, care astăzi și-au manifestat deschis nemulțumirea față de prezența unioniștilor, are susținerile unor figuri strâns legate de interesele rusești în zonă, cum ar fi Dodon din partea socialiștilor și rusofililor sau chiar Iurie Roșca al cărui idol este ideologul Dughin al lui Putin, promotorul doctrinei Euroasia sub conducerea Moscovei. Și ce vor aceștia? Pur și simplu ANARHIE, prin decapitarea tuturor instituțiilor statului și crearea unui „guvern al străzii„, în timp ce susținătorii Unirii doresc și ei lichidarea acestor instituții și transferarea tuturor prerogativelor la București. Ce va face conducerea de la Chișinău, va rezista provocând haos și instabilitate cu pericolul ruperii unor zone cum ar fi „Republica Bălți” sau „Republica Găgăuză„, va alege demisia în corpore și va preda puterea străzii cu pericolul izbucnirii unui război civil sau va începe discuțiile cu Bucureștiul pentru stipula condițiile unirii și va convoca o Mare Adunare Națională pentru a propune poporului Unirea? Iată că Bucureștiul se poate afla într-un moment în care va trebui să decidă între „solidaritatea europeană” așa cum este ea acum într-un singur sens dinspre București sau „solidaritatea românească” în susținerea intereselor națiunii întregite. Domnilor politicieni, domnilor Ponta și Iohannis s-ar putea să trebuiască să alegeți. Și asta destul de curând.