27 Martie 2017

27 Martie 2017 Mesaj la aniversarea Unirii Basarabiei Sărbătorim astăzi 99 de ani de la marele Act al Unirii care ne-a definit pentru totdeauna destinul nostru național. Hotărârea istorică a Sfatului Țării de la Chișinău din 27 Martie 1918 a pus temelia statului național, modern, întregit și unitar român și a însemnat redeșteptarea sentimentului național devenit catalizatorul procesului de întregire a neamului și a Patriei române. Exemplul acelor patrioți care au gândit și făptuit acest act în condițiile unei Românii aflată într-unul dintre cele mai dramatice momente ale existenței sale, cu un guvern retras la Iași în fața invaziei străine, nu este cu nimic mai prejos de cel al ”părinților fondatori” cu care se mândresc americanii. Cei 86 de deputați care au semnat Actul Unirii prin care declarau că Basarabia ”de azi înainte și pentru totdeauna, se unește cu mama sa România” sunt părinții fondatori ai României moderne și întregite. De aceea, sărbătorind astăzi începutul procesului de întregire a României, îi sărbătorim și îi onorăm în egală măsură pe acești părinți fondatori patrioți. Peste un an se va sărbători centenarul de la semnarea Actului Unirii, dar ce vom sărbători totuși? Va fi o reîntregire sau, spre bucuria neprietenilor, vom vântura doar cenușa visului nostru pierdut de popor întregit? Trebuie spus răspicat că în Basarabia care ne-a fost smulsă cu forța împreună cu alte teritorii românești, populația a fost supusă alienării și genocidului printr-o sistematică politică de epurare etnică. Iar, în tot acest timp, Europa a stat impasibilă recunoscând raptul și interzicând României, prin așa zisa inviolabilitate a unor granite hotărâte printr-un tratat rușinos, dreptul de a-și revendica istoria și dreptul românilor de a trăi împreună în spațiul lor natural istoric de formare și dezvoltare. Ca urmare, într-o Românie obedientă, sub pretextul comod al ”înțelepciunii politice”, s-a folosit politica capului plecat în fața unor hotărâri și linii directoare trasate din exterior. Unde ne-a dus această înțelepciune? La aruncarea României pe un cerc exterior al respectului european și la o decuplare de Basarabia prin instalarea la Chișinău a unui președinte cu vădite sentimente anti-românești, un președinte capabil să creeze la granița României și a Uniunii Europene o stare de tensiune, chiar premizele unui război hibrid după ”scenariul Donbas”. În aceste condiții, mai are ce pierde România? Nu, categoric nu. Astăzi, în al doisprezecelea ceas, este nevoie ca România politică și civică să-și afirme pe plan internațional dreptul istoric la reîntregirea neamului, așa cum a făcut Germania. Se mai poate face ceva? Da, categoric, da. Astăzi, când lumea românească, conștient sau inconștient, are privirea ațintită spre evenimentul istoric al sărbătoririi centenarului înființării statului național român întregit, credem că este neceară implementarea unui plan de acțiune minimal: Autoritățile române împreună cu organizațiile românilor din întreaga lume să înceapă, prin toate mijloacele de care dispun, învățământ, massmedia, instituții de cultură, implicări și susțineri deschise ale societății civice, o campanie oficială pentru redeșteptarea spiritului național patriotic al populației de pe amândouă malurile Prutului și pentru conștientizarea asupra avantajelor care decurg din reunificarea țării și a națiunii. Instituțiile statului, Președinție, Parlament, Guvern au datoria față de poporul român să acționeze unitar pe plan extern pentru a sensibiliza comunitatea internațională, cu precădere din Uniunea Europeană, Statele Unite, Marea Britanie și Canada asupra adevărului istoric și al năzuințelor românilor dar și al avantajelor de securitate pentru spațiul NATO de la granița estică a Uniunii Europene de a exista o Românie puternică și stabilă prin teritoriu și populație unitară. Forțele politice românești de la Chișinău să creeze împreună un bloc unionist care să coaguleze societatea civică într-o mișcare având ca scop câștigarea unei majorități parlamentare unioniste capabilă să conducă Basarabia spre unirea cu România. Sub egida și în clădirea Parlamentului României să funcționeze un ”guvern din umbra al Unirii” prin cooptarea unor personalități unionist din întreaga societate românească care s-au remarcat și care dovedesc aptitudini pentru crearea unui program de măsuri și acțiuni necesare accelerării procesului unionist, inclusiv prin funcții de rprezentare la nivel de instituții internaționale. Parlamentul României să completeze hotărârea curajoasă de a declara 27 Martie ca Zi Națională, cu amendarea atât a Constituției, cât și a Legii Electorale pentru asigurarea de locuri din oficiu pentru populația Basarabiei. În motivarea acestei ultime cereri pornim de la faptul că, din cauza unei Legi Electorale incomplete, tocmai basarabenii care au deschis poarta întregirii nu-și pot avea reprezentanții proprii în Parlamentul patriei lor, România, pentru a apăra moștenirea care le-a fost și ne-a fost lăsată prin Actul Unirii din 1918. Ca o consecință, în totală disonanță cu voința națională, votul împotrivă al unui parlamentar maghiar ca și abținerea președintelui UDMR de a accepta hotărârea istorică a Parlamentului român reprezintă o încercare de a știrbi acest simbol pe care-l reprezintă 27 Martie 1918 pentru unitatea poporului român. Indiferent de pozițiile și presiunile externe, toate aceste măsuri și eforturi conjugate pe care le solicităm reprezentanților românilor vor contribui la destrămarea paravanului de tăcere vinovată care de ani de zile acoperă realitatea unui singur popor român care trebuie să trăiască într-o singură țară. Fie ca sărbătorirea de la 27 Martie 2018 a centenarului revenirii Basarabiei la pieptul României să aibă loc într-un an decisiv pentru destinul reunit al țării noastre în care să putem exclama la fel cum au făcut-o părinții fondatori ai României întregite: ”Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!”