Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

Unirea Națională

6 Martie 2016

UNIREA NAȚIONALĂ

Problema Reîntregirii ne frământă în cel mai mare grad deoarece este vorba, astăzi mai mult decât oricând, de supraviețiurea, nu numai a unui teritoriu natural și istoric românesc dar și a unei mari părți de populație românească.
Omenirea trece prin mari provocări și din Est, și din Sud, și din Vest care pot modifica decisiv și spațiul nostru istoric de formare și dezvoltare.
Atât România cât și Basarabia sunt supuse unor presiuni și încercări care atentează la valorile noastre comune naționale, culturale, tradiționale. Practic, spațiul nostru cultural este asediat din toate părțile.
Mai mult, invazia Europei de către valuri nesfârșite de populații din spații culturale diferite, dar mai ales ostile culturii și valorilor europene, are ca repercusiune directă chiar atentatul la ființa națională a diferitelor țări.
Fiind un fenomen care afectează trei continente: Asia, Africa, Europa, aceasta este o criză mondială, nu doar europeană cum afirmă birocrații și politicienii români și europeni care încearcă să eludeze adevărul. În consecință, devine, sau trebuie să devină o problemă a întregii comunități internaționale, iar gestionarea sa să cadă în sarcina ONU.
Revenind la țara noastră, rezultatele acceptării de implantări a unor populații străine, în contradicție cu însăși prevederile Constituției României, vor fi modificarea structurii demografice a populației, alterarea valorilor naționale și amplificarea problemelor sociale rezultate din cheltuielile necesare procesului de integrare, practic prin reducerea nivelului general de trai.

Pornind de la această scurtă analiză a realităților politice cu care ne confruntăm, rezultă  că România trebuie să aibă posibilitatea să reziste acestor încercări pentru a-și prezerva caracterul național și pentru a-și apăra interesele naționale și interesele cetățenilor săi.

Desigur, am vorbit de România de dincoace de Prut, dar în partea din România de dincolo de Prut situația este cu mult mai critică, mai dramatică pe toate planurile: economic, social, politic, național, statal.
Nu cred că mai este nevoie să intru în detalii cunoscute de toată lumea. Aș sublinia doar faptul că din punct de vedere național și statal, Basarabia se află într-o situație fără ieșire.
Practic, teritoriul dintre Prut și Nistru este un teritoriu gri, un spațiu cu o autoritate statala contestată și în pragul colapsului, această disoluție a statului favorizând amplificarea fenomenelor de corupție
Permanentul bombardament mediatic al forțelor externe are ca scop crearea confuziei în rândul unei populații care practic nu-și regăsește, sau refuză să-și regăsească caracterul național, deci liantul pentru un stat stabil.
Iar aceste forțe externe ostile acționează pentru decredibilizarea statului corupt ”administrat” de la Chișinău, în așa fel încât să se creeze o zonă tampon de instabilitate regională și presiune la granița de est a UE și NATO.
Încet, încet, în Basarabia se creează premisele repetării scenariului din Ucraina.

Din scurta analiză prezentată, se poate trage concluzia că în condițiile geopolitice și geostrategice care influențează viitorul spațiului comun românesc România-Basarbia nu mai există nicio scuză pentru amânarea rescrierii destinului comun românesc prin Unire.
Pericolele externe care planează asupra celor două spații ale României de pe cele două maluri ale Prutului sunt atât de mari și cu efecte atât de devastatoare încât doar o forță comună unită poate să se mai opună.
Această forță poate rezulta doar din creșterea ponderii influenței românești prin crearea unui spațiu comun și prin creșterea numărului populației românești. Practic prin Unire pentru care trebuie acționat pe două fronturi, cel politic și cel civic.

Dar subiectul UNIRII NAȚIONALE nu este abordat de clasa politică, nu este dezbătut în forumul reprezentanților națiunii fiind pervers ocolit prin promisiunea acțiunilor pentru o iluzorie integrare a Basarabiei în UE.
Nu am auzit ca în Parlament vreun partid să îndrăznească să inițieze vreo dezbatere pe tema Unirii. Să fim înțeleși, dezbatere pe tema Unirii, nu o ședință de comemorare.
Și nu am auzit ca vreun reprezentant al unioniștilor, din România sau din Basarabia, să fie invitat în Parlament pentru a prezenta argumentele și punctele de vedere ale românilor asupra acestui subiect (de exemplu, George Simion, exponentul cel mai cunoscut și activ al noii generații).
Pentru a-i oferi o supapă, societatea civilă a fost încurajată în mod tacit să preia stindardul unionist, în timp ce politicienii, mai ales în campaniile electorale rostesc fără convingere câteva cuvinte pe placul unioniștilor, după care, odată întorși la partid sau în spațiul public politic nu îndrăznesc să mai amintească subiectul Unirii.
În acest vid politic unionist, rămân doar organizații ale românilor și personalități care întreprind acțiuni și iau poziții în favoarea Unirii.
Sigur, sunt acțiuni extrem de binevenite deoarece încearcă să trezească în rândul unei populații ”adormite” spiritul românismului.
Dar, în avântul ei, societatea civilă uită sau poate chiar nu realizează că problema reunificării țării trebuie rezolvată politic.
Degeaba au loc manifestații și acțiuni populare, dacă fenomenul unionist lipsește din preocupările, dezbaterile, acțiunile și actele politice ale partidelor.

Este evident că între politicul și civicul românesc s-a creat o ruptură din cauza îndepărtării politicului de năzuințele unioniste. Și atunci, excluziunea politic-civic și viceversa este reciprocă.
Astfel, s-a ajuns până acolo încât însăși societatea civilă respinge prezența reprezentanților oficiali ai partidelor de la acțiunile care sunt întreprinse, considerând, pe bună dreptate, că partidele, care în mod curent evită orice referire oficială la Unire, încearcă să obțină doar capital electoral.

Dar, după cum am arătat, Reîntregirea nu poate fi făcută decât printr-un act politic și, în acest caz, trebuie găsite metodele abordării politice constante la nivel parlamentar.
Și, în această direcție sunt propuse două formule:
1. o reprezentare parlamentară substanțială a civicului unionist, dar pentru aceasta ar fi nevoie de ”bunăvoința” politicului
2. crearea unui Partid Unionist cu filiale în Basarabia și Diaspora Unionistă care să acceadă în Parlament și în jurul căruia să graviteze organizațiile unioniste

 
%d blogeri au apreciat asta: