4. Ipocrizie

27 Octombrie 2016 Ipocrizia, politică de stat Vorbind la ”Adevărul Live” despre Unire, președintele Iohannis a declarat că: “Trebuie să o rezolvăm cu calm, cu un plan pe termen lung“, adăugând de asemeni că abordarea de către politicieni a acestei teme în campania electorală se face în manieră „electoralist-populistă“. Curioasă este și alăturarea în acest context a unei teme care constituie o deturnare grosieră de la subiectul Unirii, o temă care nu există nici măcar în mentalul românului, respectiv “ostracizarea minorităților”, mai ales în contextul în care chiar domnia sa, un minoritar în statul național român, după cum s-a declarat el însuși, este președintele României. Dar iata ce spune președintele: “Trebuie să discutăm foarte aşezat care va fi abordarea României în chestiunea unificării cu Moldova. Trebuie să discutăm aşezat dacă vrem să ostracizăm minorităţi sau dacă vrem să-i integrăm pe toţi.” Faptul că președintele României vorbește cu jumătate de gură despre faptul că o discuție despre unire trebuie să conducă la un plan “pe termen lung”, deci la o acțiune sine die, dar în același timp, statul român percepe taxe pentru a aproba (!?) dreptul natural al basarabenilor la cetățenia română, mă face să mă întreb dacă nu cumva ipocrizia a fost ridicată la nivelul de politică de stat. Oare domnul președinte al României ne sugerează că nu-i cazul ca acum să fim solidari cu frații noștri de sânge, românii din Basarabia deoarece nu sunt minoritari? Poate fi o explicație plauzibilă, deoarece domnia sa, pe de o parte, îi admonestează pe cei care manifestează sau își arată simpatia și susținerea pentru întregirea neamului, iar pe de altă parte, în mod ipocrit, ne cere să fim solidari cu alții aduși pe ascuns în România la ordinele transmise de Germania prin intermediul UE. Într-adevăr, în timp ce basarabenilor li se „vând” acte pentru a avea dreptul de a aparține oficial Patriei lor, în schimb, la comanda Bruxelles-ului, România politică și administrativă acceptă „solidaritatea europeană” a primirii de migranți din spații culturale total străine culturii românești și europene. Să fie reticențele înregistrate în întreaga Europă în fața acestei invazii dirijate de Berlin, cheia mesajului prezidențial despre “ostracizarea minorităților”? Dar oare când, va ajunge Europa să fie solidară cu România pentru a reîntregirea unei națiuni europene? Răspunsul este unul singur: atunci când conducerea României și lumea politică românească vor urgenta, nu vor mai tergiversa “pe termen lung”, ridicarea problemei integrității românești la nivel de solidaritate europeană. Nu cumva acesta ar fi primul pas normal, domnule Președinte al României? Până atunci, nimeni nu va putea să pună căluș și nici să stăvilească mișcarea unionistă, în pofida oricăror mesaje prezidențiale și bastoane ale jandarmilor. Notă: La puțin timp după publicarea textului de mai sus, am primit trimiteri la diverse publicații din România. Nu mi-a venit să cred cum ziariștii s-au năpustit ca niște hiene să-l atace pe conducătorul ”Acțiunii 2012”, George Simion, într-o speranță dementă de a distruge ideea sacră a unionismului romînesc,  prin decapitarea liderului. Hoții idealului românesc al Reîntregirii, hoții din presa aservită unor interese politice foarte asemănătoare intereselor statalismului moldovenesc alimentat de Rusia, au început să strige isteric, ”Prindeți hoțul!”. Atâta doar că ”hoțul” George Simion și alte mii de ”hoți” unioniști au ieșit pe străzile capitalei tuturor românilor să-și exprime dorul pentru pământul sfânt al Basarabiei furate de tâlharii care nici astăzi nu vor să renunțe la ce-au jefuit. Să fie oare cei 30 de arginți ai trădării naționale atât de tentanți, încât hoții din presă să își dea pe față arama anti-unionistă și anti-patriotică? 5. Mândrie și abjecție