Se pregateste ceva?

Se pregateste ceva pentru Basarabia? O sumara analiza a spatiului transprutean conduce la previziunea, deloc irealista, ca s-ar putea sa asistam la ultimile momente ale statului deloc suveran si independent Republica Moldova. Economic, social, politic si geopolitic, Republica Moldova nu isi mai poate sustine si justifica existenta. Pentru industrie, agricultura, incalzirea locuintelor, masini, etc este nevoie energie. Care sunt resursele energetice si de unde resurse financiare pentru a fi procurate in conditiile in care cheltuielile vor deveni tot mai mari nu numai in Basarabia, ci peste tot in lume? Industria are nevoie de materii prime si de investitii. Are Basarabia aceste materii prime sau suficienta putere financiara pentru a si le procura? Produsele agricole sau industriale trebuie sa aiba piata de desfacere. Care este puterea de absorbtie a pietii interne a Basarabiei si care este cererea internationala pentru produsele basarabene? Pentru dezvoltarea economica si implicit bunastarea sociala este nevoie de investitii, cu atat mai mari intr-un stat aflat pe unul dintre cele mai scazute locuri de dezvoltare din Europa. Dar cine este dispus sa investeasca intr-o economie ale carei produse nu au cautare, deci nu se poate realiza un profit care sa amortizeze investitiile? Conditiile economice precare dicteaza o stare de instabilitate sociala, care, coroborata cu tensiunile interetnice din ce in ce mai pronuntate, face din aceasta zona aflata la intersectia culturilor europene si euro-asiatice un focar de neliniste regionala. Si situatia aceasta tinde sa se agraveze in urma depopularii prin exodul fortei de munca care duce la o slabire a legaturilor traditionale din societate. In plus, Transnistria este o piatra de moara, fiind o regiune practic independenta si iesita total de sub controlul Chisinaului. O tara fara resurse, fara piata de desfacere, fara stabilitate sociala si etnica ajunge mai repede sau mai tarziu sa dispara. Intr-adevar, bazele statului devin fragile si se contureaza un colaps institutional cu urmari dramatice pentru stabilitatea regionala. Tocmai de aceea, Rusia si UE simt ca trebuie sa ajunga la un compromis pentru a preveni un exod masiv cu urmari imprevizibile pentru situatia socio-economica a Europei si implicit alte complicatii extinse. Criza mondiala economica, care poate capata implicatii serioase prin criza economica accentuata a Chinei, constituie motive serioase de ingrijorare si la Moscova, si la Bruxelles, si la Washington. Putin, revenit in forta, are nevoie de lichidarea focarului de instabilitate de pe Nistru pentru a se putea concentra pe celelalte zone in care interesele geostrategice ale Rusiei, cum ar fi Siria, Iran, lumea araba, Israel si mai ales vecinatatea sa sudica sunt periclitate. Cum fortele pro-ruse din Basarabia incep sa piarda teren, interesul geostrategic al Rusiei in regiune se va concentra si se va limita doar pentru rezolvarea pozitiei sale in Transnistria. Deoarece integrarea directa a Republicii Moldova in Uniunea Europeana nu este realizabila din cauza conditiilor obiective enumerate mai sus, atat Moscova cat si Uniunea Europeana cauta solutii pentru o tranzitie cat mai usoara. Solutia logica pare sa fie doar aceea a integrarii Basarabiei in statul roman, reunificarea. O serie de coincidente, ma fac sa intuiesc ca ceva se pregateste pentru Basarabia. Astfel, nu cred ca-i o simpla intamplare negandita, trimiterea unui reprezentant special al lui Putin pentru Transnistria. Nici faptul ca aproape imediat Moscova a trimis felicitari noului presedinte pro-european de la Chisinau, sau ca ministrul de externe al Romaniei a fost prezent la investirea presedintelui de la Chisinau. Sunt framantari diplomatice asemanatoare celor care au avut loc in perioada premergatoare unirii Germaniei. Insasi ingrijorarea si nervozitatea, dincolo de un nivel normal, ale partidelor anti-romanesti fata de manifestarile unioniste, denota faptul ca acestea au primit semnale, sau au intuit ceva in aceasta directie. Sa fie clar, revenirea la Romania nu inseamna subjugare, inseamna salvare si supravietuire. La nivelul populatiei din Basarabia exista tensiuni interetnice care slabesc si coeziunea, si autoritatea statului. Romania ca stat membru al Uniunii Europene respecta drepturile minoritatilor, acordandu-le drepturi de reprezentare parlamentara si chiar asocierea la guvernare. Din punct de vedere economic, Basarabia nu poate decat sa profite, sa aiba avantajul unei piete largi de desfacere, sa fie mai tentanta sub aspectul sigurantei investitiilor intr-o tara ca Romania. Deci, nu-i vorba de jug, ci de dezvoltare intr-un ritm accelerat, ritm pe care acest teritoriu cenusiu al Europei nu-l poate atinge in alte conditii din cauza incertitudinilor politice si din punctul de vedere al instabilitatii interne. Perioada urmatoare poate fi interesanta si cred ca se vor cauta solutii internationale pentru o tranzitie cat mai usoara. Daca, in mod natural, Romania va fi obligata sa absoarba socul intregului proces de integrare a Basarabiei, Romania trebuie sa inceapa sa-si contureze o strategie si sa se pregateasca pentru a participa activ ca partener diplomatic serios astfel ca pretul integrarii sa fie cat mai mic, prin obtinerea unor derogari pentru incurajarea investitiilor necesare nivelarii decalajelor si repartizarea unor fonduri speciale nerambursabile UE. Indiferent de framantarile externe care probabil vor incepe sa se manifeste in spatele cortinei, societatea romaneasca trebuie sa-si continue rolul de catalizator al miscarii unioniste pe plan intern Concomitent, clasa politica romaneasca de la Chisinau si Bucuresti are obligatia patriotica sa iasa din letargia vinovata in care se complace pentru a demara un proces de discutii prealabile interguvernamentale privind problema nationala a unificarii tarii, singura problema de acest fel ramasa nerezolvata in Europa si doar a doua in lume dupa Korea. Fara o strategie romaneasca comuna, ne putem trezi in fata unor decizii luate in alta parte care pot fi nu tocmai favorabile intereselor noastre. Ne vor gasi eventualele propuneri de integrare intra-romaneasca pregatiti atat la nivel civic cat si politic? Am mai spus-o candva, vom putea ierta, dar nu vom putea uita. Sa tina cont de aceasta toti cei care astazi se arata reticenti sau potrivnici unirii neamului. Cu atat mai mult politicienii si liderii de opinie.