Haos American 1

14 Octombrie 2016 – Pagina 1 – Trăind în America, privesc cu îngrijorare modificarea stabilității mediului social, mai ales în ultimele două legislaturi ale Administrației democrate. Desigur, un rol imens în această stare de lucruri îl are și degringolada politică începută odată cu dezbaterile din preliminariile pentru desemnarea candidaților la președinție, dar mai ales în recenta perioadă a confruntărilor directe dintre doi candidați, unul cu o credibilitate extrem de scăzută, iar altul cu un discurs populist și care denotă lipsa experienței politice. Din nefericire lupta aceasta se duce, cu foarte puține excepții, fără să atingă puncte esențiale ale vieții interne sau internaționale, în consecință fără să ofere soluții coerente. 1. Haosul Social Problemele Americii sunt extrem de grave, cu adevărat. Trăiesc de un sfert de veac în mediul american ca cetățean al societății americane și am urmărit cu îngrijorare o degradare treptată a relațiilor din cadrul societății. Am avut colegi de serviciu și vecini latini, negri, evrei, vietnamezi, armeni. Oameni care și-au văzut de treburile lor, au conviețuit în bună înțelegere, au muncit și au respectat legile și modul civilizat de viață socială. Treptat, prin implementarea tot mai în forță a nefericitei formule „affirmative action”, sau pe românește „măsuri compensatorii” pentru minorități și grupuri defavorizate, au început sa creasca presiunile și disensiunile sociale. Societatea americană a fost împinsă spre divizarea în grupuri și în minorități. Simțind avantajele protecționiste ale ”affirmative action” au apărut sau s-au inventat tot felul de grupuri care mai de care mai ”defavorizate”. Ofensa pentru orice vorbă, pentru orice părere interpretată imediat ca o atingere a „onoarei” sau ca o discriminare la adresa unei minorități, a unui grup social sau etnic a devenit piatra de temelie a corectitudinii politicii americane. Nu se mai acceptă critici chiar îndreptățite, nu se mai acceptă punctarea aspectelor negative sau a prezentării realităților dureroase ale grupurilor minoritare și mai ales entice fără a fi ostracizat. Și atunci, pentru a fi acceptat ca politician, acesta trebuie în primul rând să adopte politica discursului corect. Încet, încet, „politically correctness” a devenit politica ascunderii adevărului sub masca ipocriziei și a falsității, atât în societate cât și în politică. Iar aceasta politică progresistă, picurată zi de zi ca o otravă, a reușit să cuprindă mase tot mai largi, (auto)identificate ca fiind “discriminate”. Și astfel, în comunitățile trăind până mai ieri în bună conviețuire, au început să apară sâmburii tensiunilor interetnice. Ca semn de revoltă împotriva “discriminării” la care sunt supuși negri (împușcați de poliție), s-a ajuns până acolo încât, sportivi negri să desconsidere imnul national. Grav este că și copiii de școală ”nu se simt reprezentați” de text și le iau exemplul. S-a ajuns până acolo încât să fie cerută, de grupuri de presiune, renunțarea la intonarea imnului. Iar de aici până la formarea unor grupuri „de apărare a demnității” nu-i decât un pas. Iar pasul poate fi acela de creare chiar a unor grupuri violente care-și vor aroga dreptul luării legii în mâinile proprii pentru pedepsirea celor care se exprimă altfel decât este „corect”. Deja un embrion pare a fi mișcarea ”Black Life Matters” care prin unele zone a lansat manifestații cu sloganuri împotriva poliției. Practic, situația din Europa în care cartiere întregi sunt sub directul control al minorităților islamice și în care poliția nu mai poate interveni (Franța, Suedia) poate să se repete și în Statele Unite. Pagina 2