România lui NU

19 Iunie 2015 Dacă n-ai fost de mult prin țară, dar ”răsfoiești” site-urile ziarelor, corespondezi sau vorbești cu prietenii de pe meleagurile natale, ajungi să te îngrozești și să nu prea dorești să te mai întorci în România. Un dialog pe acest subiect se transformă imediat într-un monolog pe tema nenorocirilor unice care se întâlnesc pe plan mondial numai și numai în țara noastră, în societatea noastră, în administrația țării noastre. Nimic NU merge, nimic NU este posibil, nimic NU este ca în alte părți ale lumii, doar sărăcie lucie și nevoi, lipsă de democrație și corupție rampantă. În schimb, tu „românul străin” care vii cu drag în țara ta, printre ai tăi vezi, la fel ca și alți străini, o cu totul altă realitate, realitatea unei Românii care crește. Diferența aceasta de viziune provine din capacitatea de a compara. Și tu, ca român, ești mândru de ce găsești de fiecare dată când pășești pe pământul țării. Iar când tu, care vii acasă, căci România este și va fi întotdeauna „acasă”, încerci să arăți cum se vede țara și din perspectiva celui care poate compara situația de „acasă” cu cea din alte părți pe unde își duce traiul, ești imediat pus la locul tău de român nedemn care „a fugit” de greutăți și care acum nu are dreptul să dea lecții. În schimb, trebuie să accepți fără replică lamentările permanente și să accepți sugestia că datoria ta de român este de a trimite bani țară. Sigur că statisticile oficiale care arată negru pe alb că românii din străinătate au adus Romaniei câteva miliarde de euro mai mult decât toate investițiile străine, NU sunt argumente valabile pentru ”românii adevărați”, fie că sunt oameni obișnuiți, fie că sunt politicieni, fie că sunt formatori de opinie din mass-media. Aceștia îți prezintă realitatea lor, realitatea unei Românii pe care, așa cum ți-o arată, este mai bine să o ocolești. Și atunci, în condițiile de mizerie zugrăvită de „autohtoni”, oare nu-i straniu că țara este vizitată de străini în număr tot mai mare de la an, la an? Nu, deoarece România crește de la zi la zi, în pofida NEGATIVISMULUI atât de pronunțat al românilor care par incapabili să-și dea seama că mândria unui popor, a unei națiuni se măsoară nu în starea de negare a propriei dezvoltări ci în promovarea ei și într-o atitudine de popor demn care, în pofida greutăților își găsește resursele interioare pentru a trece peste toate gropile și obstacolelor în drumul spre „înainte”. Dar pentru ei guvernul NU este capabil, președintele NU este capabil, parlamentul NU este capabil și până la urmă reușesc să facă portretul unei întregi țari care în întregul ei NU este capabilă. Oare asta dorim? Iar ca totul să aibă și o scuză, acarii Păun au fost găsiți în puterile străine care ne bagă cu forța într-un guvern mondial a cărui singură menire este de a ne jefui țara și în românii din diasporă care cu cele sub 1% din voturi reușesc să învingă voința celor 99% din voturile „românilor adevărați”, cei din țară, pentru a instala președintii României. El, românul din țară, nu numai că este mai bun decât alții, dar are marea calitate de a fi vizionar, analist și cunoscător al situației mondiale și locale mai bine decât oricine. El este capabil să descifreze toate conspirațiile mondiale a căror țintă finală este distrugerea României. Este adevărat că un ajutor în descifrarea aceasta îl are și propaganda subtilă și deloc dezinteresată a Rusiei. Da, sunt politicieni corupți; da, este o situație politică instabilă din cauza luptei incoerente și stupide dintre instituțiile statului; da, justiția tinde să regreseze la tipul de aparat represiv de dinainte de ’89; da, lucrurile nu au ajuns în 25 de ani la nivelul unor țări în care democrația și economia concurențială au fost introduse cu zeci, chiar sute de ani înainte, dar aceasta este o perioadă de transformare a societății care se face cu răbdare și perseverență fără a ”arde” etapele. Pentru a evolua ca adevărat stat de drept, este necesară implementarea efectivă a sistemului „Check and balance”, pe românește: „Control și echilibrare”, între instituțiile statului. Astăzi, sistemul justiției merge încă pe ideea că „nimeni NU are voie să controleze (independența) justiției”, ajungându-se chiar până la incriminarea oricăror critici. Practic tot acest sistem se transformă într-un aparat cu puteri discreționare, inclusiv prin NEGAREA „de facto” a principiului „prezumției de nevinovăție„. În schimb este la mare cinste ideea ”prezumției de vinovăție” care permite arestarea fără probe concludente. O persoană aflată în această situație poate fi privată de libertate și de drepturi, își pierde serviciul, este ostracizat de societate. El trebuie să-și dovedească nevinovația, dar cu ce costuri! O altă mostră de stat „strâmb” rezidă din atitudinea Președintelui țării, factorul de echilibru între instituțiile statului, care spune NU propriului Guvern sau Parlament încercând prin orice mijloace să anuleze autoritatea celor două instituții fundamentale și să dărâme Guvernul țării. Și astfel, este încetinită direcția și ritmul de dezvoltare a României. Și toate sunt posibile deoarece, în pofida tinereții biologice a politicienilor, mentalitatea lui NU la adresa schimbării cutumelor și privilegiilor se sprijină pe un sistem al pârghiilor de putere moștenit de la regimul anterior 89, dar perfecționat în tăcere după această dată. În mod natural, creșterile economice, merg înaintea conștiinței sociale și acest lucru se observă și în România. Dar atâta timp cât mentalitatea paternalistă de tip socialisto-comunist nu reușește să se transforme într-o mentalitate dinamică, concurențială, atunci conștiința socială pierde ritmul și economicul poate fi tras în jos până la reîntoarcerea spre o economie neproductivă, neconcurențială ca cea de la care s-a plecat în 89. Și, frustrat că alții au mai mult, românul NU prea mai vrea actualul sistem economico-politic, aducându-și aminte cu nostalgie de vremuril comunismului ceaușist. Totuși, semnele acestei transformări încep să apară la noua generație, la tinerii care pleacă spre alte zări unde încep să cunoască și un alt mod de viață și care odata intorsi acasa reusesc sa aduca un spirit nou, intreprinzator fara sa astepte ca altii sa le „dea”. Acesta este adevăratul spirit al dezvoltării naționale care este în opozție cu negativismului unei mari majorități a populației rămasă tributară vechiului sistem social al ”tătucului stat”. Cultura negării la toate nivelele societății românești de la vârf și până la bază este principalul factor al dezbinării societății și obstacolul în calea dezvoltării într-un ritm mai rapid al țării. Dorim să-i ajungem pe alții dar NU știm, NU vrem să știm sau NU vrem să ne recunoaștem nivelul de dezvoltare la care am ajuns datorită unui guvern sau altul. De aceea, înainte de a ne compara cu alții, trebuie să învățăm să ne comparăm dezvoltarea noastra zi de zi,în mod critic și fără patimă. Noi românii ne ținem România captivă stadiului de NU deoarece suntem prizonierii partizantului politic la care am ajuns din cauza spectacolelor politice care, conjugate cu o perversă artă a manipulării, reușesc să conducă la dezbinarea societății și la creșterea unui periculos curent popular anti-sistem. Dar, așa cum spuneam, progresele făcute și vizibile pentru cei care vin la perioade de timp, nu au decât să ne facă mândri de succesul general al românilor, chiar dacă, sublinierile din acest articol pot să-i facă pe unii să simtă un gust amar. Mai trebuie doar să părăsim mentalitatea lui NU.