Emigrație și Invazie

7 Septembrie 2015 = din ciclul INVAZIA = În scopul de a-și justifica politica de susținere a valului emigranților peste Europa, Grupul Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European încearcă să facă o analogie pe cât de prostească, pe atât de mârșavă între Ungaria 1956 și Europa 2015. S-ar părea că acești socialiști doresc să demonstreze că sunt demnii urmași și purtători ai flamurei ”victorioase” a Cominternului de altă dată. Într-adevăr, în 1956, in Ungaria a avut loc o invazie, tot dinspre Răsăritul sălbatic sovietic împotriva unui popor europenizat de secole. Astăzi, invazia – ce coincidență – vine tot dinspre Estul sălbatic islamic spre Europa. Dar, atunci 200,000 de unguri au emigrat tot dintr-un spațiu de cultură și valori europene, în alte spații de cultură europeană, deci nu puteau exista schimburi violente de valori, ci tranziții relativ ușoare care au nivelat micile discrepanțe. În plus, în acele momente de haos, trecerea graniței s-a făcut prin acte de voință INDIVIDUALĂ și au fost înfăptuite ca atare, adică de emigrare/refugiere INDIVIDUALĂ. Tot emigrare/refugiere individuală s-a petrecut în decursul anilor în numeroase alte țări aflate sub regimuri comuniste, inclusiv în România. Astăzi asistăm la un fenomen de migrație a unei populații de sute de mii de persoane din Orientul Mijlociu sau Africa, care a devenit un act de INVAZIE COLECTIVĂ organizată și dirijată, folosind metoda „scutului uman” al femeilor și copiilor. Această formă de „scut” a fost de multe ori folosită tocmai de populațiile lipsite de sentimente umane (mai ales de cele în care valoarea femeii și copilului contează mai puțin decât valoarea unei cămile, ca să folosesc un stereotip), iar astăzi este un mijloc de propagandă folosită pentru crearea unei stări de emoție publică capabilă să deschidă larg și fără control porțile Europei. În acest din urmă caz, dislocarea de mase de populații are o finalitate cu scop precis: crearea unui nucleu de forță, la început sub forma solicitării de sprijin uman și adăpost și apoi la organizare și violență. Astfel, popoare care diferă total de valorile fundamentale europene din punctul de vedere al culturii, al concepțiilor, al gândirii, al valorilor democratice și umane, vin să se insinueze, să se suprapuna și să se impună societății europene. Cum democrația este un element străin în cultura țărilor din care provin emigranții, este normal ca în foarte scurt timp să apară ciocniri violente între refugiați și populația autohtonă clementă și umană. Exemple nenumărate avem deja în Franța, Olanda, Anglia, Germania, ba chiar și în Turcia. Iar aceste exemple, completate de declarațiile belicoase ale ISIS și altor grupuri teroriste la adresa civilizației occidentale, demonstrează că agenda noilor valuri dinspre Orient și Africa este de „cucerire” a Europei și, eventual, impunerea islamului ca religie, cel puțin la paritate cu religia creștină, pe care cercurile liberale europene încearcă tot ma mult s-o îngrădească. Din aceste ciocniri, care vor deveni tot mai frecvente și mai violente, vor câștiga noile populații mai prolifice, cu o vitalitate crescută și cu o cultură a violenței fără egal alimentată de intoleranța religioasă și de ura deja manifestată împotriva Creștinismului. Ce vor face europenii? Se vor găsi în același climat de violență în care trăiesc astăzi popoarele din Orientul Mijlociu, din Africa și, ca urmare, vor trebui să-și părăsească pământurile, casele să emigreze în masă. La fel ca și ungurii în 1956. Dar unde? Și ce se va întâmpla cu leagănul civilizației noastre europene? Teoria ”solidarității europene” lansată de dna. Merkel și ceilalți conducători ai UE nu stă în picioare pentru România din cauza câtorva considerente: 1. Această ”solidaritate” se cere a fi aplicată în mod diferențiat și discriminator, atâta timp cât nu tuturor țărilor UE li se pretinde să accepte cote de refugiați. 2. România a fost exclusă de la ”solidaritatea” europeană prin refuzarea, printre altele, a includerii în Schengen. 3. Nu puține au fost manifestările anti-românești ale unor lideri politici germani, olandezi, francezi inclusiv din guvernele germane. 4. Interesul major național al României privind Reîntregirea țării nu este luat în considerare, mai ales de ”campioana” susținerii invaziei, cancelarul Germaniei, dna. Merkel. Într-adevăr, am văzut cum interesele ruso-germane prevalează asupra oricăror alte gesturi de ”solidaritate” germano-române. Desigur, nici ”patrioții” de la conducerea României, nu au avut curajul să ridice această problemă la nivel internațional și nici sa acționeze diplomatic. Iar atunci când Premierul și Președintele României pledează pentru relocări de populații pe teritoriul național, se pun niște întrebări neliniștitoare dar se nasc și sugestii pentru un compromis pe care Istoria ni-l oferă, poate pentru ultima dată: – A soluționat cumva guvernul Ponta toate problemele românilor pentru a-și permite să încalce Constituția – Art.3 Par.(4) – și să împământenească populații străine care să ia locul românilor? – A gândit Administrația țării să solicite UE elaborarea unui plan concret pentru realizarea Reunificării, ca monedă de schimb a așezării grupurilor de refugiați în zonele României cu majoritate maghiară (pentru echilibrarea balanței demografice)? Răspunsul la această solicitare românească va constitui adevărata hârtie de turnesol a ”solidarității europene”. În opinia mea, acestea sunt problemele morale și naționale primordiale pentru un guvern și un premier responsabil, înainte de a se invoca solidaritatea cu alte țări europene care-i tratează pe români și  România cu nepăsare și dispreț.