Ce ne facem?

23 Septembrie 2013 Domnul Daniel Barbu, Ministrul Culturii, declara cu inocenta ca RMGC ar fi investit vreo 32 milioane de dolari, nu stie exact, pentru reabilitarea a 20 de imobile de patrimoniu din zona Rosia Montana, ceeace ar insemna, vezi Doamne, o mare usurare pentru Romania. Foarte frumos, doar ca aceste 20 de imobile apartin tocmai RMGC. Fata de aceasta pozitie nu pot decat sa intreb: „Prin Legea Patrimoniului, proprietarii nu au cumva obligatia sa-si restaureze imobilele de patrimoniu In acest caz, oare despre ce degrevare a statului vorbeste domnul ministru?” Sigur, s-ar putea sa gresesc si Legea Patrimoniului sa nu prevada obligatii pentru proprietari sa-si intretina imobilele declarate patrimoniu national. In fond, si prin tarile lumii a treia exista acelasi dezinteres. Ba chiar si in statul socialist. Dar, ce treaba ar avea ministerul culturii sa se ocupe de impunerea unei asemenea obligatii, ca doar monumentele istorice nu apartin culturii romane, nu-i asa domnule ministru Barbu? Dovada celelalte 21 de imobile de patrimoniu din zona Rosia Montana aflate in proprietatea statului lasate in paragina, din cate lasati sa se inteleaga, si care ar trebui sa le restaureze cei de la RMGB in schimbul a 80% din aurul extras. Ei bine intr-o tara cu responsabilitate fata de trecutul ei, daca imobilele de patrimoniu raman in posesia statului si nu sunt restituite, normal ca toate cheltuielile revin statului. Daca se restituie proprietarilor de drept, sau, in lipsa acestora, se scot la licitatie/se vand particularilor, atunci statul scapa de cheltuieli sau, cum se exprima domnia sa, statul scapa de „o sarcină financiară enormă”. Mai mult, prin vanzarea/licitatia acestor imobile de patrimoniu, cu obligatia legala pentru restaurarea si intretinerea lor de catre proprietari, atunci statul roman, castiga sume importante la buget. Iata solutii simple, domnule ministru. Si atunci, la ce bun atata vaicareala? A propos de responsabilitate si inteligenta administrarii, ultima masura a guvernului Ponta ne arunca direct in mijlocul societatii socialiste multilateral dezvoltate de care vorbeam mai sus. Este vorba de „taxa pe fumarit”. Scuzati, „taxa pentru sanatatea chiriilor”, sau a chiriasilor, sau, cine stie a cui. Astfel prin Ordonanta de urgenta, domnia sa, domnul prim ministru a decis aberanta masura a aplicarii CASS-ului pentru chirii. Felicitari guvernului socialisto-liberal al Romaniei care a gasit solutia alimentarii bugetului tarii. Si iata ca, bomboana pe coliva, domnul Valeriu Zgonea, presedinte al Camerei Deputatilor, afirma senin si dezinvolt ca respectivul guvern al Romaniei are obligatii internationale privind Rosia Montana. La o asemenea perla ramai cu gura deschisa. Dar despre obligatia primordiala a unui adevarat guvern roman fata de Romania si romani, ce parere aveti domnule sef al deputatilor? Sa fie incompetenta crasa, sa fie reavointa, sa fie directive de partid? Poate ar fi bine ca unii ministri sa inceteze sa fie doar locatari la Palatul Victoria si simpli birocrati care considera ca principala lor functie ar fi aceea de a gasi scuze pentru lipsa de initiative si pentru taiatul frunzei. Pentru natiunea asta aflata la cheremul unor politicieni aroganti, ar fi mult mai utila o administratie capabila sa ia decizii cumpanite bazate pe informatii corecte si pe analize competente, o administratie cu responsabilitate pentru propriul popor, nu o administratie cu obligatii internationale. Ce ne facem, cu asemenea guverne care se tot perinda pentru a lasa in urma lor doar praful de pe toba?