Democrația

27 Ianuarie 2021 Recenta schimbare a Administrației americane, i-a dat prilejul noului președinte, Joe Biden să declare că ”democrația a învins”. Cred că, plecând de la această formulare tendențioasă și ipocrită dată ”victoriei democrației progresiste”, trebuie puțin disecată evoluția democrației în lume. Să nu fiu greșit înțeles, dar când în America, cenzura asupra liberei exprimări, valorile tradiționale și istorice ale unui popor sunt alterate în scopul declarat al ”protejării sensibilităților unor minorități” în timp ce majoritatea este reprimată, nu se poate vorbi de victoria democrației, ci de lichidarea democrației. Și această tendință se manifestă din plin și în Europa unde are loc un proces mai grav, încălcarea principiilor democratice la nivelul relațiilor internaționale. Pretextul este apărarea ”statului de drept” prin care autoadministrările popoarelor, în conformitate cu propriile interese, tradiții și dezvoltare istorică, sunt forțate, de o conducere centralizată și autoritară, să se supună și să accepte ”convertirea” în masă la niște noi valori declarate ca fiind universale. Personal, consider că ideea de democrație și-a pierdut semnificația și s-a perimat din cauză că nu au fost folosite metodele adecvate pentru implementarea și apărarea conceptului. De aici și abuzul folosirii cuvântului ”democrație” ca pretext pentru orice act sau abuz al puterii sau pentru justificarea de către diverse grupuri a actelor de nesupunere civică care duc la haos, anarhie și subminarea autorității statului. Democrația a devenit un fetiș la umbra căruia, de multe ori, se deschid căile spre regimuri dictatoriale, tiranice. Așa s-au instalat la putere nazismul sau regimurile comuniste postbelice. Acestea din urmă, caz concret, România, au falsificat procesul democratic al alegerilor pentru a-și atinge țelul. Tot prin alegeri și realegeri „democratice”, inclusiv prin modificări constituționale „în timpul jocului”, se perpetuează la putere președinți prin Rusia, Bielorusia, Siria, Asia Centrală, America de Sud, Africa. Cum se spune, drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Democrația, dintr-un concept filozofic idealist de conducere a societății prin voința majorității, tinde să devină un instrument pentru deturnarea spre conducerea societății prin minorități și pentru o reală discriminare a majotității. Iar acest lucru devine evident în societățile în care progresismul tinde să devină unică ”religie politică de stat”. În plus, ”principiilor democratice”, fals numite ale ”statului de drept”, sunt transferate spre aplicare unui sistem ”democratic” internațional. Iar împunerea ”democrației” are loc prin restricții economice sau chiar prin războaie. Iată de ce, oricât pare de ciudat și lipsit de sens, consider că democrația trebuie să aibă niște pârghii de control pentru a fi apărată. Apărată de abuzuri și de devieri, care sunt justificate de cei care le folosesc prin retorică și false pretexte pentru a acapara puterea și pentru instalarea ulterioară a dictaturii. Și când spun ”dictatură”, mă refer și la presiunile forțele dominante externe. Din păcate, deși problema semnalată este reală, omenirea nu a găsit încă nici pârghiile și, cu atât mai mult, nici soluțiile pentru implementarea unui sistem de control. Sau poate, forțele politice nu au fost interesate.